Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

File noi dintr-un vechi jurnal teatral *

O afirmație discutabilă, zic eu, a lui P. Esterhazy: „Gîndirea pozitivă este opusul gîndirii”. Deși, dacă ne referim la critica de teatru, am putea cădea de acord că exercițiul critic pozitiv ar putea părea opusul criticii…   * Cred că 95% dintre români n-ar ști să spună cine a fost Ioan Moraru: totuși, a obținut […]

Read More

O aniversare și o premiera *

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Si non e vero…          Era prin anii 90. La Teatrul Luceafărul, avea loc un dublu eveniment: premiera spectacolului Cică un sultan, odată și aniversarea unei vîrste respectabile a maestrului Ion Lascăr, regizorul montării.             Atunci am făcut o gafă: în rîndul întîi, l-am  zărit pe […]

Read More

File noi dintr-un vechi jurnal teatral *

Cu ani în urmă am publicat într-o filă de jurnal, o știre interesantă: tatăl Suzanei Gâdea (ex-ministra culturii din vremea lui Ceașcă), un oarecare Ștefan Stănescu, a fost băiat de prăvălie la una din berăriile …conului Iancu. Mă îndoiam oarecum, de exactitatea informației, dar recent am citit un portret al politrucei în care scria, peremptoriu, […]

Read More

Despre temeritate în arta regizorului

* – Articol scris pe data de 10 februarie 2016 _ Dacă tot mi s-a spus, o viață, că-s ludic, ce m-am gîndit eu, într-o chisnovată dimineață? Să le pun o ghicitoare studenților/masteranzilor, să văd dacă intuesc despre ce text e vorba în spectacolul pe care li-l voi povesti: am pariat, în sinea mea, că […]

Read More

Vocația diarismului *

*Articol scris pe data de 7 martie 2016 _____________________________________ Candid Stoica (cu care, iată, sunt amic de peste patru decenii!) a scos al treilea jurnal teatral (2001 – 2010): Ridi pagliaccio. Le-am citit cu nesaț pe primele două (deși aveau circa 800 de pagini format A4, fiecare!). Nici ultimul nu e prea firav (are 600!). Și […]

Read More

Cartea de teatru – Improvizația, pedagogia organicității

*articol scris pe data de 27 martie 2016 Lucrarea de care ne vom ocupa, în continuare, este de mai multe ori bine-venită. În primul rînd, bibliografia națională aferentă subiectului este încă pauperă, deci un titlu în plus completează în mod necesar tematica. Apoi, teza face o trimitere documentată la istoria de pînă în 1989 a […]

Read More

*Pagini noi dintr-un vechi jurnal teatral

Am nostalgia boemei: unde a dispărut ? Un deceniu, cred, la restaurantul scriitorilor,am cunoscut exemplarele emblematice ale ei: amuzante, ori enervante, după ora la care se petrecea acțiunea. Poate nu-i o pierdere dispariția lor: dar nici un cîștig… * Montez pentru a șaptea oară Chirița lui Alecsandri: de vreo cinci ori, chiar am vrut… E […]

Read More

Pagini noi dintr-un vechi jurnal teatral

Ingrată este uneori soarta actorului! Repeți două luni, timp de opt ore pe zi, și joci de doar patru ori…Măcar uneori merită,artistic…                                                 *             Îi INVIDIEZ PE CEI CARE-ȘI permit plăceri simple: spre exemplu, o masă duminica, în familie. Nu am mai trăit-o de 30 de ani! Și, teoretic, pare la-ndemînă, nu?             Nu […]

Read More

File noi dintr-un vechi jurnal teatral

Un tînăr critic mărturisește că iubește imperfecțiunea spectacolelor: le dă o umanitate aparte. Așa e: din fericire (?) cam 90% dintre montări dovedesc „umanitatea” respectivă. Nu-mi amintesc de spectacole…inumane: chiar reprezentații celebre, Revizorul, Trilogia antică, Livada…lui Pintilie, Furtuna lui Ciulei aveau imperfecțiuni. Cel mai puține cred că le avea Nepotul… lui Esrig. Din păcate, nereconstituibil […]

Read More

Cartea (și) de teatru – Virtuozitatea intervievării

Pe Rodica Lăzărescu o cunosc …din e-mailuri: deci, deocamdată, pot spune că m-a cucerit simțul ludic și promptitudinea ei în relațiile redacționale (colaborez, cam de un an, la revista excelentă pe care o realizează la Focșani, Pro Saeculum).             Citind volumul ei recent La ora confesiunilor (editura Pallas Athena, 2015) pot spune că m-a atras […]

Read More