De-ale televiziunii

Într-o reclamă, difuzată des pe posturile tv, se vorbește despre tusea productivă. S-ar deduce că există și una ne-productivă.

De-acum, de cîte ori tușesc, încerc să depistez…de care e a mea.

Privitul la tv, cîteodată, dăunează grav sănătății!…

*

Urmărind emisiunea Profesioniștii, remarc că Eugenia Vodă vorbește cu Radu Afrim la persoana a doua, plural. Nimic anormal, nu?

Unde începe ciudățenia: lui Radu Beligan, care i-ar putea fi bunic primului, teleasta i se sdresa cu tu. Hm…

*

Revăd, la Teatru Tv, Într-o dimineață, montare mai veche a Teatrului Nottara. Mă surprinde că, peste 30 de ani, textul lui Mihai Ispirescu sună bine, regia lui Dan Micu a rămas modernă, iar actorii strălucesc (Mălăele, Diaconu, Camelia Zorlescu, Viorel Comănici).

Totuși, mi-e greu să înțeleg, acum, de ce a avut montarea, la vremea ei, 11 vizionări…

*

Master Chef cu lacrimi! Să vezi și să nu crezi!

Jurații aceia antipatici, cu priviri de procurori, care aruncau pe jos cu farfuriile și jigneau candidații, s-au emoționat în fața unui șomer fără două degete, care a prezentat o banală prăjitură cu bulion.

Ca gastronom cvasi/recunoscut (am publicat patru cărți de specialitate și am filmat peste 250 de de emisiuni tv!) mă-ntreb ce putea fi atît de tulburător într-un desert din blat (fie el chiar cu bulion!), griș și gem de prune?

Sau o fi fost și asta chestie de regie, ca să capteze telespectatorii?!

*

O perioadă, televiziunile o invitau des pe o fată care a slăbit 54 de kile în numai 6 luni. Cum a reușit? Nu e clar, deși Măruța trîmbița că va da rețeta.

Fiind și eu interesat, am privit cu atenție: n-am șanse. Ca să slăbești, trebuie să-ți iei un concediu de 3-4 luni în care să te dedici, în exclusivitate, debarasării de kilele-n plus. Nu-i pentru mine. Păcat!

*

Urmăresc, cînd pot, emisiunea lui Mircea Dinescu. Mi se pare excelentă! Ca și Cîrcotașii.

Într-una dintre ediții, poetul a spus ceva nostim de…neelegant: „Diferența dintre sfinți și popi e că primii nu aveau buzunare!”. Corect!

*

Că tot am pomenit de Cîrcotași: un sondaj realizat cu trecători de pe stradă, m-a uluit! Trei sferturi din ei nu știau care-i capitala Poloniei și cui i se spunea Mihai Bravu! Huo!…

*

Tot la Teatru Tv, altă preluare inspirată: Cafeneaua, vechi spectacol al lui Mălăele, cu el în rol principal. Umor și tristețe de bună calitate.

l-au secondat cu profesionalism Dana Dogaru și Emilia Popescu.

De revăzut…

*

La Premiile Gopo, laureații deranjau un rînd întreg, ca să urce să-și ia distincția. De ce nu i-or fi pus mai la margine, nu-nțeleg: că doar se știau care sunt, chestia cu deschisul plicului fiind pentru creduli…

*

O altă pacoste pe capul tembeliziunilor: Sexy Moroșanca. Un travestit dizgrațios, care se laudă cu succesele lui de …femeie, la bărbați. Ba a și apărut c-un prostovan rural, care i-a cerut mîna, în direct…De prost gust violent!

Ce fel de șefi au televiziunile astea, țațo?! Nici unul mai decent pe-acolo? Or i-o zăpăci de tot fantoma ratingului?

La Românii au talent, chiar am văzut un cuplu emoționant: doi dansatori, valsînd, dar cu ea…în cărucior. Numărul mergea, ce mai. Și cine știa să privească, înțelegea destul…

*

Școala nevestelor a lui Molière, preluată (de la Tîrgu Mureș), la TV2: un model de actualizare a clasicilor! Felicitări regizorului (Cristi Juncu) și interpreților principali (Nicu Mihoc, Ioana Cheregi, Dan Rădulescu, Csaba Ciugulitu).

*

Timp de o lună, aproape seral, se difuza un clip/promo care întreba Tu știi ce mai fac părinții tăi?.

Mă enerva la culme! În primul rînd fiindcă se difuzau imagini neplăcute, cu bătrîni aflați în pragul mizeriei fizice și morale. Apoi, fiindcă emisiunea (implicit, clipul) miza pe faptul că toți copiii sunt ingrați și-și abandonează tații/mamele prin azile.

În fine, ideea era nedelicată pentru mulți dintre noi care, din păcate, știm prea bine ce fac părinții noștri…