Extrase din presă (selectiv)


„Bogdan Ulmu a expus,cu aplecare şi mult spirit analtic, despre Paradoxul cehovian în spectacolul românesc”. (Al.Covaci, TRIBUNA, 44/1976).

.

„Manucrisul lui Kiriţescu Răpirea Sabinei a fost prelucrat şi adaptat scenei moderne de Bog dan Ulmu ; acesta a propus o adaptare scurtată (două acte,în loc de trei), perfect asortată cu stilul spectacolului” (Ioona Rauschan, ORIZONT, 10/1983).

.

„Ceea ce are importanţă în acest eseu (Caiete de regie) este apetenţa analitică a autorului, plăcerea de a diseca textele pe care le abordează în subcapitole distincte.[…]Cartea este un semn în viorător dat de un tînăr comentator exegezei dramaturgice şi teatrologice . ” ( Marian Popescu, RO MÂNIA LITERARĂ, 44/1985).

.

„Caiete de regie este o carte incitantă, iar autorul ei, un critic talentat, cu un program in teresant, de foarte multe ori original, viu şi îndrăzneţ”(Romulus Diaconescu,TEATRUL ,11 / 1986).

.

„Printre revistele de teatru de la noi se numără ,nu de mult timp, şi cea intitulată Scena şi lumea, realizată la Iaşi de Oltiţa Cîntec şi Bogdan Ulmu şi ajunsă deja la numărul 4. […] . Aşteptăm cu nerăbdare un nou număr din Scena şi lumea” (C.Modreanu, RAMPA, 28 iunie 1996). „ „Revelionul abstinenţilor : o idee originală,foarte preţioasă, care naşte, iată, o antologie de un subiectivism declarat –„principalul criteriu selectiv este reacţia alcătuitorului”, spune autorul în prefaţă. Cartea se citeşte pe nerăsuflate, iar beneficiul nu este doar zîmbetul/rîsul, ci şi satisfacţia es tetică – întrucît gustul lui Bogdan Ulmu aşează în sumar numai autori şi texte valoroase” (Ion Holban, SYMPOSION, 12 febr. 1997).

.

„Am citit admirabila carte a lui Bogdan Ulmu Gastronomice…a la Păstorel (Institutul Eu ropean, 1998) : este o carte serioasă, despre un subiect extrem de serios.[…]Ea adună , printre reţete culinare din cele mai diverse, multe esenţe literare, licori şi poezie ” (Ioan Holban , EVENIMEN TUL, 18 aprilie 1998).

.

„Nu-i deloc uşor să scrii despre Bogdan Ulmu, acest OM (cum însuşi se recomandă a fi pe o carte de vizită), pentru că în a-l cunoaşte trebuie să fii dotat cu intuiţie şi cu un destin asemănător. Încerc să-i descifrez opera, şi , aceasta cred că e un cîştig pentru ochiul critic, operă diversă şi com plexă, care mă plimbă neobosit de la pasiune, la surplusul de amuzament şi, mai departe, la medi taţia omului de ştiinţă ” (Vasile Popa Homiceanu, CONVORBIRI LITERARE , iunie 1998).

.

„De la omul dăruit cu haz , la categoria estetică a ludicului e o diferenţă atît de mare, încît nu mai un intelectual rafinat şi cultivat, de talia lui Bogdan Ulmu, poate să-i traseze coordonatele. În Jurnal (de) ludic , Bogdan Ulmu îşi începe jocul încă din titlu” (Adrian Ţion , STEAUA,2-3/2000).

.

„Nu ştiu cît s-a delectat pe seama slăbiciunilor noastre domnul autor dar, în ce ne priveşte, plăcerea lecturii ni se dă întreagă, nealterată de umori” (Sorina Bălănescu, despre Jurnal (de) ludic, în TIMPUL, 5/2000).

.

„Cartea [Jurnal (de) ludic, n.n.] se citeşte pe nerăsuflate. Uşor-uşor, treci din contingentul alienat şi derizoriu într-o lume paralelă, aceea a desfătării spirituale. Acolo nu ai decît o şansă : să te simţi bine. Tabloul e viu, incitant şi policrom, datorită stilului alert, sugestiv prin expresie, cu se ducătoare ambiguităţi” (Valentin Ciucă, CRONICA, 4/2000).

.

„Una dintre cele mai bune antologii de umor universal din ultima vreme se cheamă Reve lionul abstinenţilor şi aparţine cunoscutului om de teatru Bogdan Ulmu” (Al. Mirodan , MI NIMUM, Tel Aviv, august 2000).

.

„Ironic prin vocaţie, Bogdan Ulmu este umorist prin devenire şi acumulare de real, mai întîi cuvîntă, apoi descoperă faţa şi feţele minciunii, trîndăviei, laşităţii, vanităţii, prostiei, dar şi sublimul, frumosul, monumentalul. Ironia şi ironistul deschid cugetul spre lume, purifică prin lu ciditate şi salvează ceea ce poate fi salvat” (V. Popa-Homiceanu, CONV. LIT. 2 /2000).

.

„…Cînd nu moare şi nici nu se predă, ludicul citeşte , scrie, montează spectacole şi priveşte ca la teatru circul mediatic, selectînd şi alăturînd informaţii aiuritoare dintr-o lume unde e posibil orice. […] Jurnal (de) ludic e cartea unui intelectual de o mare fineţe”(Ioan Holban, ROMÂNIA LITERARĂ, 43/2000).

.

„Critic de teatru la începuturi, regizor, scenograf, profesor de actorie / regie, umorist / ironist, ludic implacabil, Bogdan Ulmu ilustrează cam toate meseriile conexe scenei.Doctorul în teatrologie vine acum cu o fermecătoare carte consacrată fenomenului care a fost şi va fi divinul Ion Creangă- editura Panfilius, 2001.”(Calistrat Costin, ATENEU, 12/2001).

.

„Bogdan Ulmu este un regizor insolit în peisajul nostru teatral. Străbate ţara în lung şi-n lat , mereu bine dispus, pus pe şotii, scrie cărţi, montează pentru adulţi şi, cu egală dăruire , pune în scenă pentru copii ( şi însoţitorii lor) pe marele humuleştean. Din poveştile acestuia, a creat cinci scenarii montate în diverse teatre şi adunate acum în volum.”(Florica Ichim, ROMÂNIA LIBERĂ, 17 nov. 2001).

.

„Un trio inepuizabil prin fantezie şi haz se dovedeşte, fără abateri, cel alcătuit din Mircea Cavadia, Ananie Gagniuc şi Bogdan Ulmu, care şi-au editat de curînd o parte a corespondenţei în vo lumul intitulat Epistolar cu 3 proşti. Este, de pe acum, o nepreţuită sursă de informaţii pentru is toricii viitorului : de ce rîdeau ( sau refuzau să rîdă) oamenii dintre Dunăre şi Carpaţi la cumpăna mileniilor 2 şi 3”( Ştefan Cazimir, Adev. lit. & artistic, 4 dec.’01).

.

„Editura Cronica din Iaşi a înţeles ce înseamnă sărbătorirea inegalabilului Caragiale şi ne-a dăruit un original Mic dicţionar Caragiale, întocmit, după o lungă experienţă de cititor şi regizor de Bogdan Ulmu.[…] Există în întreg dicţionarul un ton, de fapt, un semiton care de monstrează că este scris în umbra modelului” (Florica Ichim, ROMÂNIA LIBERĂ, 28 martie 2002).

.

„…Mic dicţionar Caragiale ,redactat cu acribie, documentare solidă şi haz, în spiritul ma estrului, de Bogdan Ulmu, este o carte ce se adresează tuturor vîrstelor.[…] B.U., critic de teatru şi regizor, cercetător şi cadru didactic, animator fără odihnă al vieţii artistice şi autor a numeroase cărţi, s-a aşezat la masa de lucru şi, cotrobăind prin toată opera lui Caragiale ne explică originea şi semnificaţia numelor lui Brânzovenescu, Pampon, Caţavencu şi atîtea altele, alături de o mulţime de termeni investiţi de autorul nostru cu sensuri neobişnuite ” ( Ileana Berlogea, TEATRUL AZI, 3-4/ 2002).

.

„Avantajat de formaţia sa de teatrolog şi regizor( cu multe exegeze teoretice şi scenice sem nate, prin ani) ,Bogdan Ulmu se prezintă, în momentul de faţă, ca unul dintre cei mai activi şi mai pertinenţi cercetători ai domeniului , în care izbuteşte să mai descopere şi să mai spună lucruri noi acolo unde se credea că s-a spus totul” (Ştefan Oprea, MONITORUL, 28 aug. 2002).

.

„…Dicţionarul alcătuit de Bogdan Ulmu se arată drept o carte care îşi justifică pe deplin existenţa, este utilă, se citeşte cu plăcere , meritînd să fie consultată nu doar conjunctural, în Anul Caragiale” (Mircea Morariu, FAMILIA, 6/2002).

.

„Mic dicţionar Caragiale – primul astfel de dicţionar! O lucrare, n-o spun din complezenţă , absolutamente originală. O exegeză vie, un eseu slobod şi incitant, în răspăr faţă de o seamă de a bordări înţelenite în prejudecăţi, prin urmare, nonconformistă. Surîzătoare, în alura-i histrionică, dar cu miez şi percutanţă. Un spectacol de ascuţime a analizei şi de ingeniozitate a viziunii, excesiv, deşi vegheat de o flexibilă balanţă a contrariilor, îndrăzneţ pînă la contrarietate” (Florin Faifer, CRONICA, 10/2002).

.

„Dincolo de caracterul de dicţionar, lucrarea se prezintă ca un spectacol viu, atrăgător, care îmbină elementele documentare cu experienţele montărilor regizorului-scenograf. […] Spectacolul său literar este o reuşită deplină”( Ion Truică, CONV . LIT., 12/02)

.

„B.U. este relativ încadrabil : pentru mine, el reprezintă un fel de Midas al contempo raneităţii. Transformă totul în artă, chiar şi o aparent banală ne-întîlnire cu Victor Eftimiu. În carte (Proze trăite…proze auzite) spectacolul ideatic îl dublează pe regizorul cotidian, dionisiacul B.U.”( Lucian Vasiliu , CONV.LIT. , 2/03).

.

„B.U. nu a limitat la strictul necesar definiţiile şi explicaţiile date cuvintelor, ci a mers mult mai departe, dincolo de structura lor, spre esenţe, adăugînd noi înţelesuri universului caragialian”( Cristina N. Tudor, DRAMA, 4-5/02).

.

„B.U. e un homo ludens, dar el însuşi este excedat de această percepţie, avînd impresia că astfel se pierde ceva din rotunjimea personajului deşi, altminteri, nu rîvneşte a fi altceva . […]. Textele lui nu cad greu la stomac, nici nu te îmbată, insinuîndu-ţi doar o stare de bună-dispoziţie culturală. Pe unde trece, Bogdan Ulmu lasă…ulme!”(Nicolae Turtureanu, ZIARUL DE IAŞI, 15 mai 2003).

.

„B.U. comite umor cu naturaleţea cu care face conversaţie firească, cu indiferent ce partener. Dezinvoltură, o mare precauţie în dresarea cuvîntului şi, mai ales, abilitate profesionistă în cons truirea fabulei. Evident, umorul, ca şi acuarela, nu au limită clară. Absurdul şi grotescul dau pro zelor irizările necesare menţinerii în zona literaturii de calitate”( Val Talpalaru, DACIA LITERARĂ , 3 / 03) .

.

„Inepuizabilul scriitor ne oferă o nouă carte esenţială, de data aceasta în ipostază de magistru universitar. Carte amplă, travaliu dificil, însumînd 111 personaje,plus fotografii relevante. Subiec tivitatea autorială explicită traduce efortul incomensurabil al unicului, ludicului…serios şi profund, B.U.”(Lucian Vasiliu, CONV. LIT., 8/03)

.

„Această privire de regizor intensifică interesul lecturii, oferă consideraţiilor un incitant ton personal şi, în plus, mai are darul de a feri comentariul de preţiozitate şi didacticism.”( Dana Duma, ECART, 7 aug. 2003)

.

„Ulmu se plimbă prin lume ducînd povara anxietăţii creatorului. El traversează Styxul, împrumută cîntarea orfică să poată , mai apoi, rîde şi plînge. La sfîrşitul cîntărilor nu avea doar iluzia unui fast, ci şi tăria unei sancţiuni pragmatice. Ceva s-a întîmplat, din care trebuie să înveţi”( V. Popa – Homiceanu, CONV.LIT., 12/03).

.

„Îmi place cum scrie. Scrie aşa cum vorbeşte – liber, dezinhibat. Ulmu ştie tot, comentează tot, cu vivacitate şi necruţare. E un tip viu, febril, mişcîndu-se cu dezinvoltură printre cărţi şi spec tacole, gata să vadă, ca şi idolul său, I. L. Caragiale, mai mult scăderile, petele fiecărui om, decît păr ţile lui solare.[…]Reduce totul la linii esenţiale, comprimă judecata pînă la aforism.”( Horia Gârbea, ZIUA LITERARĂ, 9 febr. 2004).

.

„Dicţionarul vădeşte erudiţie, studiu pasionat pe texte, gust sigur şi o cultură teatrală hră nită la sursele cele mai vii. Dincolo de acribia cercetătorului şi dăruirea profesorului, de valoarea căr ţii convinge spectacolul inteligenţei lui BU, neostenit puse pe lucru.”( Sorina Bălănescu, CRONICA, 1/04)

.

„BU reprezintă una dintre personalităţile teatrului din România. În ultima sa carte (a15-a!) File dintr-un jurnal teatral, nu face decît să argumenteze impecabil nu doar că scena este o patimă fără de sfîrşit pentru cel care a ales drumul Thaliei la opt ani ci, mai ales, că polivalenţa creatoare sti mulează atîtea energii”( Mircea M. Ionescu, Gardianul, 31 martie 2004).

.

„Amintirile lui BU se zbat la graniţa dintre roz şi negru lăsînd în final impresia unui gri per vertit, care ucide şi rîde sarcastic, ca într-un horror bine regizat”( Marius Manta, ATENEU, 2/04).

.

„Cu şart, în „zvîrliturile” de discurs, BU reuşeşte să fie, cu o simpatică naturaleţe, şi amu zant şi incitant. El ştie să vadă ( mirîndu-se, cu falsă inocenţă, că „nimeni pînă acum n-a observat” sau că „nimeni nu remarcă esenţialul”) şi, cu agerimi de acrobat,execută iar şi iarăşi tot felul de sal turi între „dileme” şi „interogaţii”. Ca într-un carusel, prind să se rotească , sub ochiul atent al glosatorului, idei de spectacol provocante, şocante, năstruşnice, bazacoane.Oricum, numai nu cu minţi…”( Florin Faifer, CONV. LIT., 3/04).

.

„Rămîn la opinia că umorul este forma superioară a inteligenţei…lui Bogdan Ulmu” (Liviu Apetroaie, Dacia literară, 2/09).

.

„Codul manelelor elegante este o reacţie la mass-midiotizarea mioritică, dar nu este o cronică a timpului pierdut. Avem de-a face cu o decorticare a spuselor de zi cu zi,iar uneori gustul e amar.”(Gabriel Mardare, ATENEU, 4/09).

.

.
Referinţe în volume

.
1)*** – Material zum Theater – nr.56 , Berlin, 1975
2)Tudor Opriş – Reviste literare ale elevilor – ed. Didactică şi pedgogică, Buc., 1977
3)Laurenţiu Ulici – Prima verba – vol.2 – ed.Albatros , Buc., 1978
4)I. Băieşu –Teatru comentat – ed.Eminescu , Buc., 1980
5)*** -A. Baranga interpretat de… – ed.Eminescu,1982
6)*** – Paul Everac interpretat de… – ed.Eminescu,1984
7)Teodor Pracsiu – Clepsidrele Thaliei . ed.Junimea, Iasi, 1985
8)I. Cazaban – Caragiale şi interpreţii săi – ed.Meridiane , Buc., 1985
9)Ştefan Oprea – Fotoliul nr. 13 – ed.Junimea, Iasi, 1986
10)I.Hangiu – Dicţionar al revistelor literare din România – ed.Ştiintifica & Ped., Buc., 1987, p.359
11)D.Kivu – Teatrul la timpul prezent –ed.Eminescu,1993
!2)I.Vartic – Ibsen şi „teatrul invizibil” –ed.Didactică şi Pedagogică,1995
13)N.Busuioc – Dicţionarul scriitorilor ieşeni – ed.Junimea,1997 (actualizat în 2002)
14)T.Pracsiu – Transparenţe critice – ed.Odeon, Vaslui,1997
15)N.Viziteu – Viziteisme, ed.Centrului de Creaţie Vaslui, 1998(prefaţa)
16)Dumitru Spătaru –Cămătarii de semne, ed.Junimea,1998
17)Cristian Pepino- Dicţionarul teatrului de păpuşi din România – ed. Ghepardul , Buc., 1999
18)Valentin Ciucă – Vernisaje elective – ed.Augusta, Timisoara, 2000
19)Oltiţa Cîntec – Teatrul Luceafărul – 50 – ed.Cronica, Iasi, 2000
20)I. Bogdan Lefter (coord.) – Scriitori români din anii 80-90 – vol.3 –ed.Paralela 45, Pitesti, 2000
21)Carmen Mihalache – Unora le place teatrul – ed.Deşteptarea, Bacau, 2000
22)Serghei Coloşenco – V.I.Popa – eseuri enigmistice – ed.Sfera, Birlad, 2000
23)Mircea Ghiţulescu -Istoria dramaturgiei romane contemporane- ed.Albatros, 2001
24)Zamfir Claudiu Pop – Cuvinte simple, ed.Proema, Baia Mare, 2001 (postfaţă)
25)Viorel Savin – Despre starea autografului, ed. Studion, Bacau, 2001
26)Zamfir Claudiu Pop – Gogoaşa imperfectă, Baia Mare 2002 (prefaţă)
27)*** – WHO’S WHO în România , Buc., 2002
28)Calistrat Costin – Şi totuşi…nu se mişcă! – ed. Melior, Bacău, 2002
29)Tudor Opriş – Istoria debutului literar în anii şcolii – ed. Aramis, Buc., 2002
30)Nick Klepper – Romania -an illustrated history – Hippocrene Books, Inc. , New-York, 2002
31)M.Zaciu, M.Papahagi, A.Sasu- Dicţionarul scriitorilor români- ed.Albatros, 1999-2002
32)*** – Festivalul Umorului „C.Tănase”– ed. Cutia Pandorei, Vaslui, 2002 (ant. de I. Mâţă)
33)*** – Anuarul UNITER, Buc., (toate ediţiile)
34)Z. Claudiu Pop – Cercul pătrat – ed. Anvolina, Baia Mare, 2003 (postfaţă)
35)Natalia Dănăilă – Magia lumii de spectacol – ed. Junimea, 2003
36)Ion Truică – Arta scenografilor români – ed. Cronica, 2003
37)Theodor Codreanu – Caragiale – abisal , ed. Augusta, 2003
38)Mircea M. Ionescu – La Est de West – ed. Play, Buc., 2003
39)Constantin Brăescu – Comedii în epoca de aur, ed. Tempus, Pitesti, 2003
40)Mihai Vicol – Un deceniu în interviuri, ed. Junimea, 2003
41)Ion Cocora – Privitor ca la teatru – IV, ed. Dacia, Cluj, 2003
42) Constantin Paiu – Dintele vremii, col. Masca, ed.Princeps Edit, Iasi, 2003
43)Aurel Andrei – O dimineaţă neobişnuit de lungă, ed.Canova, Iasi, 2004 (postfaţă)
44)Tani Paraschiv – Cum să devii primar, ed.Glissando, Iasi, 2004 (prefaţă)
45)Mihail Batog Bujeniţă – Halimaua, ed.Timpul, Iasi, 2004 (prefaţă)
46)Alexandru Deşliu – Viaţa teatrală la Focşani, ed. Pallas, Focsani, 2004
47)Dumitru Spătaru – Clondirul cu mastică, ed. Opera Magna, Iasi, 2004 -reeditat, 2005 (postfaţă)
48)*** – Sechestraţi în…umor –ed.Panfilius, Iasi, 2004 (ant. de T.Pracsiu)
49) Mircea Ghiţulescu – Cartea cu artişti – ed. Publicaţiilor pt. străinătate, Buc., 2004
50) Geo Iancu Călinescu – Teatru, ed. Opera Magna , 2004 (postfaţă)
51) Sorina Bălănescu – Peisaj ieşean cu oameni de teatru – Princeps Edit, 2004
52)Ion Sava – Triunghiul în patru colţuri – ed. Junimea, 2004
53)Marilena Donea – Ateneu-40 , bibliografie, 1964-2004, Direcţia jud. de cultură Bacău, 2004
54)Cătălin Mihuleac – 4 piese de tranziţie, Princeps Edit, 2003
55)M. Batog Bujenita – Tusea măgarească, ed. Ars longa, Iasi, 2005 (prefata)
56)Horia Gârbea – Arte parţiale, ed. Muzeului lit.rom., 2005 (p.46)
57)Ştefan Oprea – Căruţa lui Thespis, ed. Opera Magna, 2005
58)Const. Ostap –Despre Iaşi – numai cu dragoste…, ed. Vasiliana, 2005
59)Dinu Grigorescu – Foşnetul banilor, ed. Ghepardul, 2005 (postfaţa)
60)M. Batog Bujeniţă – Viţelul privit de departe , ed. Ars Longa, 2005 (prefaţă)
61)V. Silvestru – Jurnal teatral, vol. 2, ed. Palimpsest, 2004
62)Emil Coşeru – Dramaturgia românească pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, ed.Princeps, 2005
63)Geo Iancu Călinescu – Teatru, ed.Opera Magna, 2005
64. Kogălniceanu şi Negruzzi – 200 bucate cercate…, ed.Timpul, 2005 (glosar & postfaţă)
65.Horst Fassel – Das Deutsche Staatstheater Temeswar nach 50 Jahren…,Tubingen, 2005
66. Noemi Bomher – Ospăţ din cuvinte, ed. Alfa, 2005
67. Destăinuirile fazanului Rudolf – ant. de proză umoristică alcătuită de C.Udrea, ed. Grinta, 2005
68. Violeta Zonte – Existenţialismul în teatru, ed. Opera Magna, 2006 (postfaţa)
69. Mara Paraschiv – Alb în fereastră, ed. Opera Magna, 2006 (prefaţa)
70. *** – Ivan Turbincă a greşit finalul , ed. DramArt XXI, 2006 (ant. de C. Dram)
71.Vasile Savinescu – Privitor la aceeaşi scenă, ed.Solstiţiu, 2004
72.Teodor Pracsiu – Clipa ca permanenţă, ed.ART XXI, 2006
73.Aurel Sasu – Dicţionarul biografic al literaturii române, ed.Paralela 45, 2006
74. * ** – C. Liviu Rusu, in memoriam , ed. Vasiliana, 2006 (ant de Olga Rusu)
75. Mihaela Werner – Tentaţia abisului, Princeps edit, 2006
76. Aurelian Bălăiţă – Un univers virtual, ed. Artes, 2006
77.M. Batog-Bujeniţă – Alba-neagra, ed. Ars Longa, 2007 (prefaţa)
78.Carmen Mihalache – Urît mai trăiţi, domnilor!, ed. Timpul, 2007
79.Adrian Ţion – Prezent literar , ed.Contrafort, Craiova, 2006
80.*** – Vocea Siberiei –antologie în limba rusă, Kemerovo, 2007
81. Ion Focşa –Ghinionul a fost norocul meu, v. II, Paralela 45, 2007
82. Florin Buciuleac – Tîmpla, ed. Convorbiri literare, 2008
83. Tristan Tzara – Operele dramatice, Moineşti, 2007
84. Silvian Floarea – Lecţia de teatru, ed. Cronica, 2008 (prefaţa)
85. Dumitru Spătaru – Bunavestire, ed. Opera Magna, 2008 (prefaţa)
86.Cornel Galben – Personalităţile Bacăului, Corgal Press, 2008
87.Petru Birău – Risipiri, ed. Emia, 2008
88.Valentin Teodosiu –Un clovn pentru eternitate, ed.Fundaţiei Pro, 2006
89.Monica Matei-Chesnoiu – Shakespeare in the Romanian Cultural Memory, Fairleigh Dickinson University Press, 2006
90.Gabriel Mardare- Mediopolis, EduSoft, 2009 (prefaţă)
91.Gabriel Mardare -Strategies de la communication culturelle, Artes, 2009
92.***- Dicţionarul general al limbii române, ed.Univers Enciclopedic, Acad.Rom., 2009
93.N.Busuioc – Dicţionarul Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani, ed. Vasiliana, 2009
94.Filofteia Moisan Popa – Teatru, ed. Cronica, 2009 (prefaţa)
95. Boris Crăciun – Ist lit contemporane, Poarta Orientului, 2009
96. Ştefan Cazimir – Caragiale, recidivus, ed pt lit naţ, 2002
97. Florin Faifer – Pagini din ist criticii dramatice, Timpul, 2010
98. Călin Ciobotari – Cornelia Gheorghiu…, ed. Junimea, 2010
99.Florin Faifer – Incursiuni în istoria criticii dramatice rom, Timpul, 2010
100. Călin Ciobotari – Istoria unei stagiuni, Princeps Edit, 2010
101. Cornel Udrea – Obiceiuri de nuntă…, ed Napoca Star, 2010
102. Efim Tarlapan – Aforismul în gîndirea rom., ed. Dacia, 2005
103. Cornel Udrea – 11, ed. Eikon, 2009
104. A. Bălăiță – EA, ed.Artes, 2010
105. A.Pricop/C.Botez – Bolta Rece, ed. Alfa, 2010
106.C. Grigoriu – De-ale Junimii, Muzeul lit rom, Iași,2011
107. Candid Stoica – Mircea Șeptilici, edit. Zip, 2011
108. Stefan Oprea – Pas la pas prin festivaluri, Opera Magna, 2011
109.Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin – Dicționarul scriitorilor români de azi, Porțile Orientului,2011
110.Livia Ciupercă – Emoții,edit. Spiru Haret,2011
111. Serghei Coloșenco – Teatru…în rebus, edit Sfera, 2010
112.Elisabeta Munteanu – Amintirile Casandrei, edit. Athena, 1997
113.Anca Maria Rusu (coord.) – Școala ieșeană de teatru, edit. Artes, 2010
114. *** – Enciclopedia personalităților din România ,Hubners Who is Who,2010
115. Who is Who în România –Hubners Who is Who, 2011
116. Cornel Udrea 65 – Napoca Star,2012
117. Horst Fassel – Das Deutsche Staatstheater Temeswar (1953-2003)- LIT Verlag, Berlin,2011
118. Ioana Blaga Frunzescu – Frustrare și nesaț. Personajul feminin în teatrul lui Caragiale,Casa cărții de știință, 2011
119. Rodica Arghir Porumbel – Spațiul în teatrul poetic european: momentul Cehov, Editura Artes,2011
120. Cezar Ivănescu & Lucian Vasiliu –Dialoguri televizate, Junimea,2012
121.Paul Zahariuc – Un festival în umbra lui Const Tănase – Ed Pim, 2012
122. Toma Hogea – Despre arta păpușarilor români, Ed.Sedcom Libris, 2012-2013, vol. I, II și III
123. Iulian Pruteanu-Isăcescu – O istorie vie, Cartea Astrei ieșene – Edit Junimea, 2013
124. Călin Ciobotari –Semne de scenă, Opera Magna, 2013
125. Călin Ciobotari – Regizorul, acest…- Opera Magna, 2013
126.Anca Maria Rusu/ Șt. Oprea – Dramaturgi francezi pe scenele române –Edit. Artes, 014
127. Candid Stoica – Culise –TipoMoldova, 2013
128. M.R.Iacoban – Trăim o singură dată, Junimea,2015
129. Dan Eugen Dumitrescu – Viața anecdotică a marilor artiști – Cartex, 2014
130. Ioana Petcu – Dialoguri imaginare cu filmul –Artes, 2015
131. Dan C. Agheorghiesei – Incursiune în istoria plagiatului – Opera magna, 2015
132. Rodica Lăzărescu – Semne de carte, v.2 – edit. Rafet, 2015
133. Adrian Christescu – Destinul lupului singuratic –edit. Adenium, 2015

*

.
REFERINŢE DESPRE SPECTACOLELE (selectiv)

.
„Merită toată atenţia acest spectacol sătmărean[ D-ale carnavalului] pentru că ne aflăm în faţa unei propuneri regizorale noi, a unor soluţii scenice inedite, menite să comunice o atitudine clară de condamnare a unei lumi infirme, ce mişună la periferia omenescului.”(Ileana Berlogea, ROMÂ NIA LIBERĂ, 22 dec. 1979).

.
„D-ale carnavalului (Satu Mare – regia Bogdan Ulmu) a propus o manieră şi un ritm de tur lupinadă cu personaje vehemente, mînate de o comică furie a distrugerii. Cîteva hiperbole personale marcau regîndirea personală a textului”(V. Silvestru, ROMÂNIA LITERARĂ, 7/80).

.

„Regizorul Bogdan Ulmu a ales o linie de montare curajoasă, aptă să facă agreabilă reîn tîlnirea lui Sorbul cu publicul. Accentuarea laturii comice, apropierea deliberată de Caragiale, au cre at un spectacol antrenant, cu personaje încercînd a se detaşa (uneori, prin haz) de propriile griji şi ambiţii.” (Dan Plăeşu, despre Patima roşie, în CRONICA, 27 iun. 1980).

.

„Bogdan Ulmu găseşte frumoase şi ingenioase soluţii regizorale într-un spectacol în care ide ile au sprinteneală , actorii vervă şi scenografa bun gust”(Carmen Mihalache, despre Popîndăul Pop ATENEU , nov .1982).

.

„Irod Împărat , pus în scenă de un regizor tînăr şi inventiv, Bogdan Ulmu şi interpretat cu vervă de un colectiv al teatrului de animaţie din Bacău”(Alex. Ştefănescu , ROMÂNIA LIBERĂ, 13 iun.1983).

.

„Pentru mine,Bogdan Ulmu a adus dovada că este cel mai bun regizor de casă pe care l – au a vut cele două teatre germane din România” (E. Reichrath, NEUER WEG, 19 nov.1983).

.

„Crăiasa fără cusur – o reprezentaţie remarcabilă, de a cărei reuşită s-ar fi bucurat, probabil, Călinescu însuşi” (Const. Crişan, ROMÂNIA LITERARĂ, 27/83).

.

„…Din nou un regizor tînăr, Bogdan Ulmu, a izbutit o figurare artistică de bună calitate a dialogului existenţial dintre Erasmus şi discipolul său, von Hutten” (ROMÂNIA LITERARĂ, 17/84, cronică la festivalul de la Braşov semnată de Marius Robescu).

.

„…Hiperbolă frumoasă şi caldă, elaborată regizoral de Bogdan Ulmu. Dedublarea scenică a personjului Ulrich von Hutten e un gest îndrăzneţ, izbutit”(Valentin Silvestru, CONTEMPORA NUL, 17/84).

.

„Deşteptarea primăverii este, regizoral, scenografic şi interpretativ, un spectacol unitar, de o deosebită bogăţie spirituală, cu un efect ideatic şi plastic puternic, de lungă durată”(Ioona Rauschan, ORIZONT, 25/84).

.

„…În montare regizorului Bogdan Ulmu, pe scena teatrului german din Timişoara, o sim bolistică limpede desluşeşte înţelesurile grave ale piesei”(Florica Ichim, ROMÂNIA LIBERĂ,18 apr.1984).

.

„Căsătoria e o reprezentaţie subtil gîndită, complexă, de o expresivitate plastică admirabilă” (Antoaneta C. Iordache, TEATRUL, 9/84).

.

„Noţiunea de fericire şi-a găsit în regizorul Bogdan Ulmu un tălmăcitor atent al sensurilor sa le implicite, nu mai puţin grijuliu în refacerea scenică a atmosferei explicite, de u mor subtil şi inte ligent” (Dinu Kivu, CONTEMPORANUL, 39/85).

.

„Universul piesei lui Feydeau [Domnul vînează], cel al unei banale crize a cuplului conjugal, ni se dezvăluie ,în viziunea regizorului Bogdan Ulmu, din unghiul unei sensibilităţi aparte, marcată de o uşoară amărăciune şi o fină distanţare ironică ” (Natalia Dănăilă, CRONICA, 22 martie 1985).

.

„…Cu acest spectacol [Chiriţa, la teatrul german din Timişoara] realizatorii au oferit un e xemplu despre modul în care se poate monta un spectacol cu priză la public, fără a face concesii fa cilului, el constituindu-se într-o restituire efectiv culturală”(Traian Pop Traian , ORIZONT,48/84).

.

„Cîteva scene, cea de final, de exemplu, sunt memorabile, acesta fiind desigur,meritul regizo rului care a ştiut să se facă înţeles şi urmat cu convingere de întreaga distribuţie”(Carmen Mihalache, cronică la Noţiunea de fericire, ATENEU, 9/85).

.

„Meritul colectivului timişorean şi, în special, al regizorului Bogdan Ulmu, este de a fi trans format această schemă dramatică într-un spectacol viu, plin de haz, de umor, de inteligenţă ” (Ioona Rauschan, cronică la Dulcea farfurie zburătoare pe scena Naţionalului, în ORIZONT, 23/85).

.

„Un spectacol alert,cu însuşiri profesioniste a realizat Bogdan Ulmu cu Domnul vînează de G.Feydeau. Bizuindu-se pe cîţiva actori cu disponibilităţi diverse pentru comedie , Bogdan Ulmu pu ne în scenă, într-o adaptare proprie o comedie fără să rateze comicul şi face şi un bun serviciu acto rilor, puşi să se antreneze într-un spectacol de gen, colorat şi atractiv ” ( Mircea Ghiţulescu, CON TEMPORANUL, 31/85).

.

„[Deşteptarea primăverii] un spectacol remarcabil al lui Bogdan Ulmu pe scena Teatrului German din Timişoara, după unul încă mai concludent cu Elogiul nebuniei, semnificative pentru drumul ascendent al încă tînărului regizor” (M. Ghiţulescu, TEATRUL, 2/86).

.

„…Spectacolul [Căsătoria] este viu, interesant, alert, cu un umor de bună calitate care abia spre final basculează în tragic” ( D. Kivu, CONTEMPORANUL, 8 nov. 1987).

.

„Unul din cele mai importante spectacole bîrlădene scoase la rampă după 1989 a fost , fără îndoială, Rinocerii de Eugen Ionescu, în regia lui Bogdan Ulmu” (T.Pracsiu , ADEVĂRUL , martie 1990).

.

„Ghiduş şi inventiv, cu o specială dotare în receptarea, dar şi în producerea umorului ,regizorul reuşeşte aici o sinteză între textele călinesciene şi ecourile folclorice, peste care pune pe cetea demersului său ideatic, demers care trebuie preţuit pentru măsură , gust , coerenţă, gînd bine motivat, invenţie scenică, iscusită conducere a actorilor etc.” (Ştefan Oprea , CRONICA, 10/95).

.

„Ingenios, ca mai de fiecare dată, pariul în care se lansează Bogdan Ulmu, compunînd –prin înlănţuirea unor jucăuşe improvizaţii călinesciene –spectacolul Crăiasa fără cusur. Cu febrilitatea lui post modernistă, chisnovatul regizor, moderîndu-şi oarecum pîrdalnicele impulsuri de infi delitate, imaginează , între feeric şi elegiac, între chiot şi vaer, un Vicleim plin de exuberanţă şi, deo potrivă, filosoficesc”(Florin Faifer, TEATRUL, 11/95).

.

„În vălmăşagul actualelor porniri antisemite, spectacolul lui Bogdan Ulmu [Povestiri hasidi ce] e o lecţie de umor, toleranţă şi, mai ales, înţelepciune” (Sorin Preda, FORMULA AS, 186 / 95).

.

„…Marca ingeniosului umorist se regăseşte, şi încă distinct, în reprezentaţia bîrlădeană. [ Domnul vînează] . Mizînd cum se cuvine pe echivocuri, fără nici cea mai mică tentă de vulgaritate, B.U. pune pe alocuri ritmurile să facă o tumbă în cîte un contratimp, răstoarnă, ici şi acolo, sensul flagrant în contrasens, cochetînd inspirat cu absurdul.”( F. Faifer, TEATRUL, 7/95).

.

„Buna formă a trupei clujene a fost evidenţiată de Stan Păţitu’. E, probabil, cel mai bun spec tacol pentru copii realizat pînă acum de Bogdan Ulmu. El a reuşit o transpunere scenică excelentă, cu multiple planuri de receptare a poveştii lui Stan şi Chirică” (Carmen Stanciu , TEATRUL AZI, 7 / 2000).

.

„Montarea cu O noapte furtunoasă atestă profesionalismul riguros şi bine temperat al re gizorului”(Teodor Pracsiu, TEATRUL ROMÂNESC, febr.1998).

.

„Comicul şi ludicul,cele două disponibilităţi artistice marcante ale personalităţii lui Bogdan Ulmu s-au întîlnit în mod fericit cu bonomia legendarului Ion Creangă.[…] Inventivitatea creatoare a cestui om de teatru este, s-o recunoaştem, imprevizibilă” (Adrian Ţion, despre Ivan Turbincă pe scena Naţionalului clujean, în STEAUA, 10/98).

.

„Nu credem că exagerăm prea mult atunci cînd spunem că cea de-a doua parte a stagiunii Teatrului Naţionl din Cluj-Napoca se desfăşoară, pînă acum, sub…zodia lui Bogdan Ulmu” (Radu Bădilă, CURENTUL, 28 martie 2000).

.

„Regizorul bucureştean Bogdan Ulmu, sub a cărui cîrmă s-au montat cu 15 ani în urmă cinci spectacole şi care a adus Teatrului German nu mai puţin de şase premii, este prezent din nou la Timi şoara, în calitate de regizor al spectacolului Situaţia a scăpat de sub control”(Ionela Simina Lupu, TIMIŞOARA, 22 dec.2000).

.

„Acum doi ani a exista şi o variantă maghiară a Situaţiei scăpate…, dar parcă cea germană are mai mult haz”(Laura Vieru, DE WEST, 22/2001).

.

„Niciodată nu poţi ştii la ce să te aştepţi din partea lui Bogdan Ulmu. Pîrdalnicul spirit al aventurii intelectuale îi dă ghes şi, purtînd la vedere marca inventivităţii, spectacolele sale sea mănă, dar mai ales nu seamănă între ele”(Florin Faifer, CRONICA , 11/2001 – despre spectacolul ieşean Vreau să număr stelele!).

.

„Cine vrea să înveţe a număra stelele de pe cer, să vadă acest spectacol!”( Şt. Oprea, TEATRUL AZI, 1/2002 ).

.

„Opţiunea regizorului de a intercala momentele de dialog verbal, cu cele de dialog artistic, prin dans, a fost una fericită. Focalizarea pe anumite cadre, exemplificarea prin muzică şi dans a unor momente, au reuşit să exprime mai mult decît ar fi făcut-o cuvintele . ” (L. Huiban, despre Hedda Gabler, DEŞ TEPTAREA, 8 apr.2003).

.

„Cu spectacolul HEDDA GABLER, Teatrul „Bacovia” înregistrează unul dintre cele mai re marcabile succese din ultimii douăzeci de ani.[…] Regizorul B. Ulmu a exploatat cu mare rafi nament aceste slăbiciuni ale eroinei, deplasînd accentele cînd pe tragismul Heddei, pe demonismul ei, cînd pe naivitatea soţului ei, cînd pe cea a fostului iubit. Spectacolul propune un final fascinant,în care cei doi nefericiţi eroi tragici se regăsesc în moarte, într-un dans frenetic.[…]Acest spectacol va rămîne mult timp în amintirea noastră”(Vasile Pruteanu, ZIARUL DE BACĂU, 8 apr.2003).

.

„Regizorul semnează o montare severă [HEDDA…-n.n.],cu desen geometric , intersectat, ful gurant, de cîteva arabescuri. Mă gîndesc la proiecţiile de vis, la dansul pasionalităţii reprimate, fi gurat, la un moment dat, în cîteva frumoase, expresive scene.”(Carmen Mihalache, ATENEU, 4/03).

.

„Cine altcineva decît acid-jovialul Bogdan Ulmu s-ar fi pliat pe textul atît de disponibil al re tractilului dramaturg, cine altul decît acest el însuşi nesăţios condeier în doi peri? Mîna regizorală a preparat reţetă subtilă, oferind piesei dorita savoare” ( Val Gheorghiu, ZIARUL DE IAŞI, 25 nov. 2003, despre 7 deriziuni a lui C.Mihuleac).

.

„Printr-o găselniţă regizorală, personajul lui Horia Gârbea dezvăluie o oglindă în care spec tatorii, ceilalţi, se reflectă pe scenă. Devin decor, devin personaj, devin Doamna Bovary. Spec tatorul acestui Doamna Bovary sunt…ceilalţi, pus în scenă de Bogdan Ulmu, este prins definitiv în plasa lumii ca teatru” (Laura Huiban, Deşteptarea, 10 febr. 2004).

.

„Regizorul a găsit numeroase poante noi, toate făcute cu haz deloc gros şi fără pic de vul garitate, grija pentru detaliu fiind de la început, perfect vizibilă. Muzica de mahala îmbracă bine spectacolul, contribuind la crearea atmosferei. Studenţii au jucat ca o trupă, într-o unitate bine fixa tă de regizor, pofta lor de joc fiind stimulată de o anumită libertate, controlată cu tact pedagogic de regizor” (Elisabeta Pop, despre spectacolul de producţia al anului IV actorie cu O noapte furtunoasă, prezentat în STUDFEST, Timişoara ; în TEATRUL AZI, 6 – 7/ 04).

.

„Textul lui Horia Gârbea, Cleopatra a 7-a dobîndeşte, pe scena Naţionalului timişorean, prin regizorul Bogdan Ulmu o remarcabilă convertire spectaculară, căpătînd noi sensuri şi semnificaţii”( Violeta Zonte, TEATRUL AZI , 1/05).

.

„Actorii se simt în largul lor, iar regizorul Bogdan Ulmu îi lasă să se joace liber, avînd în credere în talentul lor”(Cristiana Gavrilă, cronică la Dona Quijota de M.M.Ionescu, studioul Tea trului Bacovia, rev. Teatrul azi 4/05).

.

„ Bogdan Ulmu a pus accent pe latura comică a textului [Dona Quijota] şi bine a făcut” ( M.Ghiţulescu, Dimineaţa, 31 ian. 2005).

.

„…Putem spune că la Petroşani s-a desfăşurat un minunat spectacol pentru copii [ Fata moşului & fata moaşei] marca Bogdan Ulmu”. ( Petrică Birău, Gazeta Văii Jiului, 16 aprilie 2005).

.

„Am văzut un spectacol de mare originalitate şi fineţe artistică [ Scrisori la poalele unui copac], în care regizorul şi întreaga echipă au avut multe de spus publicului, alături de autorul Angel Narzagaray” ( Natalia Dănăilă, Ziarul de Iaşi, 8 febr. 2006).

.

„Bogdan Ulmu, alături de o echipă admirabilă, a realizat un spectacol de bună ţinută profesională [Vreau să număr stelele!] ( Carmen Mihalache, Ateneu, 10/06).

.

„Un spectacol de un umor irezistibil”(Vasile Pruteanu, Ziarul de Bacău, 6 apr. 2009 -d. Stan Păţitu’).

.

„Bogdan Ulmu e inventiv şi atent la nuanţe, ca şi la ansamblul montării, care este una miezoasă şi inteligent mişcată, într-un ritm susţinut, alert. Stan Păţitu’ e o montare modernă, updatată, uzînd de paradoxuri”(Carmen Mihalache, Deşteptarea, 7 apr 2009).

.

„Prin acest spectacol [ Te-a părăsit, nu-i aşa?] Bogdan Ulmu a făcut cel puţin trei fapte bune : a debutat un dramaturg ieşean, a scos în lume un spaţiu şi a pus la treabă două tinere actriţe. Pentru că zeilor teatrului le plac faptele bune,lui Bogdan Ulmu i-a ieşit un spectacol mai mult decît onorabil, tentant prin formulele atipice de rezolvare, dar şi printr-o inteligentă gestionare a mijloacelor de lucru”( Călin Ciobotari, rev. on- line Arta – martie 2010 şi ulterior, …Timpul, 3/2010).

.

„Ironic și mucalit, actorul Bogdan Ulmu face o figură de invidiat, pentru că totul îi reușește și pare că nu are nevoie să depună efort pentru asta. Rolul îi vine ca turnat”( Dana Țabrea, Ziarul de Iași, 5 mai 2011 – d. A sosit trăsura domnului).

.

„Bogdan Ulmu a pus la Ateneu un Feydeau de toată frumusețea, savuros ca un adulter neprins și aproape la fel de adevărat ca o minciună impecabil rostită. Îmi propun să revăd spectacolul lui Ulmu, ori de cîte ori mi se va face dor de subtilitatea frivolității”( Călin Ciobotari, cronică la A sosit trăsura domnului, Conv lit, iunie,2011, reluată în Teatrul azi, 2012).

.

„Pe o temă mereu actuală, prostia omenească, regizorul Bogdan Ulmu a construit la Teatrul de Animație din Bacău un spectacol limpede, curat, ironic, vioi,care s-a bucurat de o bună primire din partea publicului” (Carmen Mihalache, Teatrul azi, 5-6/2011).

.

.

Mentiune: contine extrase din presa, pana in anul 2011.