-
Relația regizorului cu dramaturgul
(dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc) Am cunoscut mulți autori de teatru, în viață. Am și văzut multe spectacole cu piese românești, am și montat destule texte de-ale lor (cam nouăzeci!), am fost în diferite conjuncturi, împreună. Ca și criticii, ori regizorii, nici cei care scriu teatru nu sunt mereu, comozi. Sau, nu-s întotdeauna, previzibili. […]
-
Teatrul ca lume: Regizori atipici (I)
Teatrul românesc a cunoscut destui indivizi bizari. Mai ales din rîndul actorilor. Regizorii, se presupunea, musai să fi fost echilibrați, serioși, prestanți și aplecați, cu imaginație, asupra textului. Ei nu puteau veni nepregătiți la repetiții. Nu aveau voie să facă mizanscena cum s-o nimeri. Trebuia să se impună în fața colectivului și a criticii. Cu […]
-
Jurnal de (gastronom) ludic
Revin asupra antologiei Ioanei Pârvulescu Intelectuali la cratiță. Revin fiindcă e o lectură care m-a fascinat și ca intelectual, și ca gastronom. Sunt atîția creatori prestigioși adunați între coperțile volumului încît, așa cum realizați, opul citat nu poate vorbi numai de bucătărie…Iar o lectură profitabilă, nu înseamnă, neapărat, una aprobativă! Neagu Djuvara, spre exemplu, […]
-
De-ale televiziunii
Într-o reclamă, difuzată des pe posturile tv, se vorbește despre tusea productivă. S-ar deduce că există și una ne-productivă. De-acum, de cîte ori tușesc, încerc să depistez…de care e a mea. Privitul la tv, cîteodată, dăunează grav sănătății!… * Urmărind emisiunea Profesioniștii, remarc că Eugenia Vodă vorbește cu Radu Afrim la persoana a doua, plural. […]
-
Relația mea specială cu actoria
Am colaborat, ca regizor, în cei 40 de ani de lucru în circa 30 de teatre, cu vreo 400 de actori. De la veterani ai scenelor prin care-am trecut, la studenți/actori; de la comedienii de tip vechi, la cei moderni, nonconformiști; de la histrioni agreabili, cu care se lucra minunat, la unii imposibili, schizofrenizați de […]
-
Dispăruții anului 2013
În fiecare sfîrșit de an, de multă vreme, fac un bilanț al dispăruților. Nu e ceva morbid, dar, vorba lui N. Carandino, s-au adunat prea mulți și nu-i poți evita…Mereu ni se pare că în anul care s-a dus au dispărut mai mulți ca-n alți ani: nu-i așa. Dar cei care au plecat la cer, […]
-
Depresii de călătorie: Week-end-ul in Norvegia
Femeile de-aici au independență financiară și, din acest motiv, nu caută prea devreme un soț. Ele nu iubesc, nu se-ndrăgostesc, nu vor să-și întemeieze familii, ci-s dedicate plăcerilor trecătoare, începînd de vineri seara, pînă duminică dimineața. Duminica e zi de refacere și, de lunea, redevin funcționare exemplare și doamne inabordabile. […]
-
Un drum cu trenul de la București
…Domne`, în acest drum am realizat că trenul nu mai e , cum zicea Maria Tănase, „mașină mică”, ci … bazar mare, talcioc, birt, ansamblu de cîntece și jocuri. Abia te urci, în Gara de Nord, că se umple culoarul de negustori ambulanți tuciurii care-ți oferă reviste, cărți, sucuri, pufuleți, șosete călduroase, motopompe, asigurări […]
-
La coadă la Cuvioasă
După cum știe toată lumea, anual, între 10 – 14 octombrie, Iașul este gazda tradițională a pelerinilor care vin să se-nchine la moaștele Cuvioasei Parascheva. Obiceiul durează, probabil, de aproape un secol, dacă e să-i dăm crezare unui bătrîn de 96 de ani, care a declarat reporterului tv că vine aici de …91 de ani. […]
-
Pippo Delbono: Un artist care și-a „pierdut” numele…
… Observă George Banu în prefața cărții Teatrul meu a lui Pippo Delbono (concepția cărții – Myriam Bloedė și Claudia Palazzolo). Regizorul italian rămîne Pippo, spre deosebire de marele Will, care rămîne Shakespeare. Născut în 1959 în Italia, artistul a debutat în 1987 cu Vremea asasinilor, montare despre care criticii […]