Adresa de e-mail:
Am nostalgia boemei: unde a dispărut ? Un deceniu, cred, la restaurantul scriitorilor,am cunoscut exemplarele emblematice ale ei: amuzante, ori enervante, după ora la care se petrecea acțiunea.
Poate nu-i o pierdere dispariția lor: dar nici un cîștig…
*
Montez pentru a șaptea oară Chirița lui Alecsandri: de vreo cinci ori, chiar am vrut…
E un text de care nu mă satur…Inexplicabil?
*
Un amic spune că hrana românului = 60% pîine.
Ca român, mă simt jignit…(probabil, român atipic).
*
Am scos un volumaș de versuri: primit incredibil de bine! Ba chiar amicul S. crede că de-acum încolo de ele trebuie să mă țin!
Mai știi?!
*
Alex Leo Șerban era citat într-o revistă fiindcă a spus că filmul e ce nu pot face literatura, muzica și pictura decît la un loc.
Nu mă surprinde: doar că știam că asta-i definiția teatrului, dată cu circa un mileniu mai devreme!
*
Lumina în spectacol nu doar dezvăluie, ci și ascunde.
Pericolul e să ascundă…de tot!(vezi accidentala pană de curent). În spațiul gol al lui Brook însă,n-ascunde nimic, căci, cum știm, spectacolul se joacă la lumina soarelui.
*
Revăd Femeia-n roșu, filmul lui Veroiu. Rămîne o peliculă pasabilă.
Decepție – Elena Albu: unde-i misterioasa actriță din vremea tinereții mele? S-a prozaizat și parcă și talentul- i pare aici firav!
- *Nota – acest articol a fost scris de catre Bogdan Ulmu cu doar cateva zile inainte de a pleca dintre noi si este primul dintr-o serie de articole nepublicate. Multumim pentru sustinere !