De-ale televiziunii

Din emisiunea (excelentă!) a lui Adrian Cioroianu, aflu cu uimire că-n 1947,  revista Time o declara pe Ana Pauker „cea mai puternică femeie a lumii”.

Măi, să fie! Chiar așa? Precis e-o traducere bună?…

                                                           *

Huidu a reapărut la Cîrcotași. Dă bine. Pe sticlă.

Păcat că unele glume sunt de (flagrant) prost-gust!

                                                           *

O reclamă ne informează că la un anumit lanț de farmacii, „halatul de farmacist nu se primește, se merită!”. Subtilă precizare!

Dar după ce se merită, nu se (mai și) primește? Alea care-l merită, stau în hainele de-acasă? Iar ăia care fac reclame proaste, unde stau? Și de ce primesc banul, dacă nu-l merită!?…

                                                           *

Acum, revăzînd Danaidele, un spectacol care-a făcut vîlvă, la vremea lui, mi-am pus o singură întrebare: de ce au fost împrumutați actori din alte teatre (unii, pentru doar …două replici!), cînd și Naționalul craiovean putea asigura distribuția, la fel de bine?! Dar faptul e consumat, așa că…geaba chichirez zăbavă!…

                                                           *

Foarte bine făcută Românii au talent. Excelent prezentator, Pavel Bartoș. Juriul se descurcă onorabil, chiar cînd face o fată de nouă ani să plîngă, fiindcă nu merge mai departe.

Nu e clar, însă, statutul candidatului: trebuie să fie artist amator? Că uite, Gh. Ciolpan, mim profesionist din Chișinău, a pierdut! Hm…

Dacă s-ar prezenta Marcel Iureș, ar ajunge-n finală? Am emoții…

                                                           *

S-a încheiat circul Oana și (Dumnezeu s-o ierte!) Mărioara Zăvoranu. Deocamdată.

Că vivanta brunetă nu poate sta departe de scandaluri televizate. Chiar cu moștenire de la mama. Că altă ocupație, n-are! Televiziunea e acum, mămuca ei!

                                                           *

Vorbind despre mici (care s-au consumat, de 1 Mai, în cantități incredibile – 35.000.000, numai pe litoral!), docta Andreea Esca spune „mititelul”, nu „micul”.

Ca să nu se facă vreo confuzie cu Micul prinț, probabil…

Dar și mititelul te poate duce cu gîndul la Ionel din Vizită! Confluența literatură/gastronomie este avalanșantă și ineluctabilă, bre!

                                                           *

Și-apropos de litoral: la Vama veche au descins, neinspirat, oamenii ANAF-ului. Cînd toată lumea se distra & îmbăta, prin baruri, gardienii verificau registrele și casele de marcat. Huo!

Chiar și clienții huiduiau! Pe bună dreptate. ANAFul era spărgător de petreceri; ba a închis și două baruri!

Nu puteau veni iarna? C-atunci nu ar fi deranjat pe nimeni…

                                                           *

Am văzut și Hamlet, un spectacol mai vechi al Teatrului Tv. Cu trupa sibiană. Montare interesantă, dar inegală. Excelentă și aici, Ofelia Popii.

Rolul titular, însă, parcă nu-și găsise interpretul…

                                                           *

Cîtă zarvă a produs ideea aceea nenorocită cu bacșișul din cîrciumi, impozitat! Vreo zece ospătărițe au declarat că se lasă de meserie, dacă se aplică mîrlănia asta.

Bun: ca om de cîrciumă, declar că dau bacșiș …neimpozitabil, în continuare. Deci, fătuci supărăcioase, mai rămîneți în zonă, că-i păcat să pierdeți ciubucul, fie el și impozitabil, din cînd în cînd…

Iote, eu aș vrea să primesc bacșiș, dar nu-mi dă nimeni! (nu-i nicio aluzie).

                                                           *

Alt scandal celebru: Nichita, amanta și poliția. Iașiul este din nou în centrul atenției, mai ales că și Adomniței este cercetat. Sper să ne rămînă prefectul…Și directorul de la ecarisaj…

Domnul Ponta crede că s-a-ntîlnit hoțul, cu prostul, și zice:„ Nu știam că dacă-ți spionezi amanta, faci pușcărie!”.

Nu pentru asta faci, Victoraș! Ci pentru că folosești poliția în interes personal, precum Tipătescu, pe Pristanda. Mimarea nepriceperii și-a ironiei nu-i demnă de un premier, fie el și plagiator…

                                                           *

Dacă n-ar fi fost jenantă, ideea cu băgatul cardului de sănătate în bancomate, ar fi putut părea comică! Iar faptul că bolnavii ghinioniști nu-l pot activa, la medicul de familie, ori în spitale, devine dramatic: pot muri oameni.

Sunt de acord că este util și civilizat, sistemul, dar să funcționeze! Să fie pus la punct.

Despre acel popă care repetă, seară de seară, „card=drac!”, ce să zic?! Eu îmi iau salariul pe…drac, de mulți ani, fără probleme. Manipularea prostimii nu face cinste unei fețe bisericești!

Sau poate că e mutră, nu față…

                                                           *

Să-nchei cu un clip publicitar, că astea-s mai mereu, amuzante: voi știți „ce se fac fructele cînd se fac mari?” Ne spune reclama: „Fruttia!”. Logic, nu?…

Dacă am descoperi și cum se numesc cînd sunt mici…sau mititele!