-
Un arhivar al anecdoticii teatrale *
* recenzie scrisă la data de 01 septembrie 2015 Eusebiu Ştefănescu mi-a oferit o carte recentă, publicată de el la editura SemnE : Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar auzite şi memorate de către cunoscutul actor. De multe ori, cum se-ntîmplă cu anecdotiştii, autorii îmbunătăţesc istoria, spre delectarea suplimentară…
-
Cartea de teatru – Improvizația, pedagogia organicității
*articol scris pe data de 27 martie 2016 Lucrarea de care ne vom ocupa, în continuare, este de mai multe ori bine-venită. În primul rînd, bibliografia națională aferentă subiectului este încă pauperă, deci un titlu în plus completează în mod necesar tematica. Apoi, teza face o trimitere documentată la istoria de pînă în 1989 a…
-
Brillat-Savarin, patronul meu
Mă bucur că prestigioasa editură bucureșteană BCC, care mi-a făcut și mie onoarea de-a-mi publica un op gastronomic, reeditează o carte fundamentală: Fiziologia gustului. Nu-s multe de spus. Sau, sunt prea multe. O cronică trebuie să fie scurtă și, în cazul de față, apetisantă. Contrapunctînd volumul lui Savarin, care-i lung (din fericire!), dar care pare…
-
Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu
1977. Cu ani în urmă am văzut, la televizor, un film despre Mircea Ciobanu, făcut de amicul Tudor Mărăscu. Film extraordinar! Cine a fost personajul? Vă spun tot eu: unul dintre marii pictori și sculptori ai României (și nu numai!), rămas…cvasi/necunoscut…. Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții…
-
Întîmplări cu un celebru personaj: Nuni Anestin
Din istoria subiectivă & anecdotică a teatrului românesc Deceniul opt. L-am cunoscut pe Nuni Anestin, destul de bine. Încă din Institut. Era un actor bun și un caricaturist de excepție. Ne întîlneam des și prin cîrciumi. Avea o figură greu de uitat: o față dezabuzată, plină de cicatrici, care-l recomanda pentru roluri negative. Era un…
-
File dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc
(flash-uri nearanjate cronologic, axiologic, ori afectiv) 1973 – L-am cunoscut, la Restaurantul Casei Scriitorilor din București, pe marele om de teatru Carandino. A făcut publicistică de clasă, a tradus piese importante, a scris vreo patru cărți de valoare, una din ele – De la Electra, la Dama cu camelii – fiind memorabilă; adevărat manual de actorie…
-
Teatrul ca lume: Regizori atipici (I)
Teatrul românesc a cunoscut destui indivizi bizari. Mai ales din rîndul actorilor. Regizorii, se presupunea, musai să fi fost echilibrați, serioși, prestanți și aplecați, cu imaginație, asupra textului. Ei nu puteau veni nepregătiți la repetiții. Nu aveau voie să facă mizanscena cum s-o nimeri. Trebuia să se impună în fața colectivului și a criticii. Cu…
-
Referat: Teatralitatea scrierilor epice beckettiene (de drd. Ștefan Roman)
Începem prin a ne exprima plăcuta uimire de-a fi, în aceeași perioadă, și într-o altă comisie care discută o teză doctorală despre Beckett! Ceea ce înseamnă că autorul atrage, și-n mileniul trei, tinerii oameni de teatru. Tema-i temerară și fiindcă-i vorba de un autor dificil, și fiindcă sunt discutate scrierile epice, nu cele dramatice; deși,…
-
Dialog imaginar cu un vechi prieten
– Dragă Noni, amicul nostru Mișu a publicat o schiță cu un ins iubitor de rațe. – Și? – Cred că era o aluzie la tine… – De ce? Din cauza fabulațiilor tale? Eu nu mănînc rață! – Nici el nu zicea că mănînci… – Terminați cu grosolăniile! Nu-mi plac rațele: odată însă, recunosc, am…
-
Din carnetul unui gastronom
Filmand prin restaurantele Iașiului, în două rînduri (circa 300 de emisiuni!), am cunoscut mulți bucătari. Unul din ei și-a deschis, acum un an și ceva, un local chiar lîngă mine. M-a invitat să-i trec pragul. Am și făcut-o. Mi-a oferit niște mici mediocri. Am aflat că-s din porc. Mirat, i-am reamintit că micii nu…