Adresa de e-mail:Cu ani în urmă am publicat într-o filă de jurnal, o știre interesantă: tatăl Suzanei Gâdea (ex-ministra culturii din vremea lui Ceașcă), un oarecare Ștefan Stănescu, a fost băiat de prăvălie la una din berăriile …conului Iancu. Mă îndoiam oarecum, de exactitatea informației, dar recent am citit un portret al politrucei în care scria, peremptoriu, că pe Suzy o chema, inițial, Stănescu: deci, ideea capătă contur.
Dar în vremea aceea mulți oameni politici aveau tangențe cu arta (direct, ori indirect); reamintesc cîteva figuri: Valter Roman (fratele marelui actor Gyorgy Kovacs), Al. Voitin (mare magistrat și notabil dramaturg), „Dumnezeu” – Dumitru Popescu – un prozator apreciat, Lica Gheorghiu, fata tovarășului Dej, actriță de film modestă; la fel, Violeta Andrei (soția ministrului de externe), o femeie pempantă, Dorina Rădulescu, scriitoare, soția tovarășului Gogu, Ana Trofin, actriță, fata tovarășului Virgil; la fel, Irina, fiica tovarășului Al. Bârlădeanu. Beligan n-a fost membru C.C.? Sau D.R.Popescu, Titus Popovici ș.a.m.d. (plus cîțiva instructori de la C.C.P.C.R).
Da ce, Troțki n-a jucat în filme? Tatăl fraților Mihalkov-Koncealovski nu a compus imnul URSS? Clinton nu cînta la saxofon? Regan n-a fost actor de cinema?
Deci, Politica și Arta au fost peste tot în lume, ca două surori: uneori, vitrege…
*
„Cultura fără talent și talentul fără cultură nu pot făuri un actor desăvîrșit!” (Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, 1956).
Bine-ar fi! În ultimii ani, făcînd parte din comisii de licență și dizertație, deznădejdea a-nceput să mă înconjoare din toate părțile…Cultura e o abstracție impardonabilă!
Rar actori ca Emil Botta, Ion Omescu, Ștefan Iordache, Dan Nasta, Dan Puric, Miki Bacs!
*
Mi-e rușine s-o mărturisesc: nu mai am răbdare! Nu mai suport să citesc piese ale necunoscuților, și teze ale doctoranzilor! Mi-e dor să recitesc Suflete moarte, Soldatul Svejk, Maestrul și Margareta, nu o teză plină de greșeli & poncife despre Mazilu! Of!…
*
Vai, ciudată soartă mai are și teatrul de bulevard! Prin 85 montam un Feydeau în Banat: au venit de la CCES doi inspectori care au strîmbat din nas. ”Feydeau? Cînd sunt atîtea piese cu partidul, ne explorate?!”.
Am mai montat Feydeau, încă de trei ori: cu bucurie. Cu voluptate ludică.
Acum patru ani un critic a spus că-n fond, la cîte am făcut prin teatre, n-am ce pierde: să mai fie și-un bulevard, la un car cu oale!
Trece un an și însuși celebrul Purcărete rade două bulevarde, la rînd. Apoi, Hagiculea. Hm!…
*
În revista on-line Yorick, cunoscuta actriță Mirela Oprișor declară: „Nu mai avem regizori!”. Mie mi se pare că avem chiar mai mulți decîți ne trebuie…
*articol scris pe data de 9 februarie 2016