-
Despre temeritate în arta regizorului
* – Articol scris pe data de 10 februarie 2016 _ Dacă tot mi s-a spus, o viață, că-s ludic, ce m-am gîndit eu, într-o chisnovată dimineață? Să le pun o ghicitoare studenților/masteranzilor, să văd dacă intuesc despre ce text e vorba în spectacolul pe care li-l voi povesti: am pariat, în sinea mea, că […]
-
File dintr-un jurnal teatral
Revăd, la Teatru Tv, pentru a treia oară în numai trei luni, Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian. Am mai spus-o, rămîne una din piesele-mi preferate. Nu s-a așternut praful pe ea de (fix) șapte decenii. Mai mult, a generat și trei texte dramatice despre destinul ei și-al autorului. Am revăzut, între timp, […]
-
File dintr-un jurnal teatral – ianuarie
Ce mai redescoperim în texte celebre? Cum, ce? Iată, în 2010, pe o scenă pariziană, Mușchetarii lui Dumas erau: un algerian (D Artagnan), un negru (Aramis), un pitic (Porthos)…Regina și Buckhingam erau și ei de culoare. Doar Rochefort și Richelieu sunt francezi – dar xenofobi (am spicuit din impresiile de spectator ale lui Bogdan Călinescu). […]
-
File dintr-un jurnal teatral – ianuarie 2013
Făcînd ordine prin programele de sală ale spectacolelor mele, dau peste cel la Căsătorie cu de-a sila, după Moliere, montat la Chișinău. Nu-mi vine să cred: aveam în distribuție doi artiști ai poporului, trei artiști emeriți și un maestru al artei! E caraghios să fiu mîndru de asta?! […]
-
Goran Stefanovski și „blestemul” Balcanilor…
…Este titlul tezei de doctorat a lui Nikola Vangeli. Ea are meritul principal de-a prezenta, cu acribie și impecabilă documentare, personalitatea unui important dramaturg macedonean, jucat în lumea întreagă și aproape necunoscut oamenilor de teatru din România: Goran Stefanovski. Un scriitor prolific, un înnoitor în arta dramaturgiei, un eseist remarcabil și un pedagog recunoscut în […]
-
File dintr-un jurnal teatral
Am aflat că Biserica are ce are cu filmul lui Mungiu, cel după cazul Tanacu (peliculă care-a obținut două premii la Cannes!). Mi-amintesc și de spectacolul Evangheliștii, făcut de Benoît Vitse, care a scandalizat România, deoarece …își bătea joc de religie. „Lăsați-ne sfinții îmbrăcați!”- clama un actor care nici nu văzuse spectacolul. Și oricum, piesa […]
-
O carte despre teatrul atipic
Alexandru Boureanu este și el, consonînd cu titlul tezei, un atipic: face naveta între Craiova și Tulcea, se află la al doilea doctorat, dar ar putea fi, foarte bine, la al patrulea (dacă ne gîndim că a profesat, în teatru, aproape toate meseriile: actor, regizor, secretar literar, director). Și […]
-
Dileme caragialene
După trei experiențe studiate, zic și eu, odată cu regizorul Valeriu Moisescu, „Caragiale ar fi greu de redat și-n română!”(el se referea la faptul că traducerea în limba rusă, pe care a lucrat la Leningrad, avea sensuri deloc caragialene; la fel povestea și Alexa Visarion, cînd l-a montat la Moscova). Nu e o glumă: […]
-
Din jurnalul unui ludic
Îl citesc cu plăcere pe Alex Ștefănescu. Dintotdeauna. E spiritual, are instinct critic, are consecvență-n politică și mai are, în fine, spirit ludic. Cu mai multe luni în urmă a publicat în România literară un mic dicționar de definiții umoristice. E drept, cîteva erau cam forțate. Majoritatea însă, m-au amuzat. Selectez cîteva, pentru iubitorii jocurilor […]