Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

File dintr-un jurnal teatral – ianuarie

Dan Woods, Wes Whitaker, and Zack Meyer in Wm Shakespeare Abreviat.

Dan Woods, Wes Whitaker, and Zack Meyer in Wm Shakespeare Abreviat.

Ce mai redescoperim în texte celebre? Cum, ce? Iată, în 2010, pe o scenă pariziană, Mușchetarii lui Dumas erau: un algerian (D Artagnan), un negru (Aramis), un pitic (Porthos)…Regina și Buckhingam erau și ei de culoare. Doar Rochefort și Richelieu sunt francezi – dar xenofobi (am spicuit din impresiile de spectator ale lui Bogdan Călinescu).

Revin la o veche dilemă: avem voie să inovăm, pe textele clasicilor? Avem!

Cu noimă? Obligatoriu, cu!

Dar în cazul spectacolelor dedicate copiilor? Cu prudență. Și discreție. Primul contact cu opera musai să fie cît mai fidel originarului…

                                                            *

În revista Maximum (nr.2/2010), care apare în Israel, găsesc o mică dezinformare: se spune că spectacolul bucureștean Dragă mincinosule, cu Forry Etterle și Irina Răchițeanu, a sosit în Țara Sfîntă sub impresariatul lui Carol Eckhaus.

Foarte bine! Numai că partenera lui Forry din spectacolul Teatrului Bulandra era marea actriță Beate Fredanov.

A propos, cînd a murit Beate, într-un necrolog s-a scris, destul de amuzant: „Pleacă dintre noi o doamnă care a crezut că este tovarășă”!

                                                            *

Într-o dimineață, la radio, Monica Anghel a decretat: „Toți ascultă manele!”.

Pe cît punem pariu că nu, fato?!…

                                                            *

Ce se urează histrionilor, în seara premierei? Succes, Baftă, Merde, Break a leg!…

La teatrul german din Timișoara, cu aceeași ocazie, mi se ura, peste umăr, Toi, toi, toi! Mă rog…Chestie de supertiții.

                                                            *

Dintr-un interviu cu Hausvater: „Textul clasic e contemporan…mai mult decît cel contemporan”.

Just! E aici doar un aparent paradox.

                                                            *

Despre marele Will, J. Elsom a observat că ar fi un dramaturg elastic: „poate fi întins în multe direcții, înainte de-a se rupe”.

Nu numai el! Și-apoi, dificultatea constă în cît de tare-l întinzi: cum știi dacă nu se rupe?

Dar parcă nici neîntins nu-l mai poți lăsa..hm! Din această dilemă nu se poate ieși!

                                                            *

Actorul e sincer cînd mistifică – spune Mănuțiu. Sună bine.

Dar să nu uităm că, pe criteriul acesta, TOȚI sunt sinceri! Și cît de mincinoasă apare, uneori, acestă sinceritate …funciară!