Adresa de e-mail:
Două programări cinematografice salutare: mai vechiul Hamlet cu Mel Gibson (excelent!) și De ce eu? al lui Giurgiu – bun.
*
Nu mai pot amîna subiectul săptămînii: problema refugiaților. Delicată.
Sigur că nu putem spune, tranșant, NU! Dar nici să acceptăm cifra impusă de UE. Nici nu știm, printre ei, cîți au misiuni speciale. Și cîți vor mai veni. Și cînd se va opri exodul. Și ce consecințe nebănuite vor apărea.
Calul troian era un dar, și-ați văzut ce-a urmat, d-apăi….
Plus entuziasmul unora, suspect: în Germania și Austria au fost primiți ca pe niște învingători! Hm…
Și trecutul graniței în forță…păi de-acum va fi greu de tot, pe-acolo! Adică mie, că-s civilizat, mi se cere pașaportul, iar ei că-s mulți și disperați n-au opreliști!
Și ideea de-ai caza lîngă studenți….mda!
Om muri și om vedea…
*
Cazul Oprescu nu mai miră pe nimeni. Unde-a mers mia, merge și suta…Eu de ce nu m-am făcut primar? Douăzeci și cinci dintre ei au necazuri.
Da se pare că nici Premier nu-i mai sigur! Mă rog….
*
La știri: cică se ieftinesc medicamentele – vestea bună.
Și farmaciile nu vor mai lua de-alea ieftine, că nu rentează – vestea rea.
Deci, tot acolo ajungem.
*
Bietul Arsenie Boca, ce-a ajuns! Ba-i plînge portretul, ba e desenată figura sa pe-un perete, de umbra pomilor, ba s-a găsit o cruce care i-a aparținut…lumea se-nghesuie, face coadă la…binecuvîntare și noroc.
Pesemne eu nu-s cu-adevărat religios, din moment ce absentez de la cozile acestea sacre!
*
Bun, serialul Războiul lui Stalin cu URSS. Păcat că nu prind toate episoadele!
Fac o paranteză: cunosc mulți oameni care se mîndresc cu faptul că nu se uită la televizor. Mie-mi lipsește, atunci cînd sunt plecat din țară. Poate și unde am scris, nouăsprezece ani, Viață de teleman (în Monitorul, apoi Ziarul de Iași). Poate unde scriu și acum rubrica aceasta.
Dar mai ales, fiindcă m-am obișnuit să aflu ce se-ntîmplă-n lume, ce se-ntîmplă-n țară, să văd/revăd un film bun, un spectacol de teatru tv, rubrica despre cărți a lui Cezar Bădescu sau Dan C. Mihăilescu, să-mi amintesc momente umoristice cu mari actori dispăruți, să văd mari cîntăreți și orchestre…chiar și pentru a vedea meciuri în care echipele noastre joacă modest!
Cînd mi s-au descoperit atît de puține calități, n-ar fi păcat s-o pierd tocmai pe cea de teleman?!…
*
Despre reclame…ce să mai zic!? Aia cu bărbatul care șterge peretele cu pisica este stupidă și mă mir că Protecția animalelor nu s-a autosesizat. Mai e una cu „văd un cîine baterist!” (sic!). Omul are probleme psihice: duceți-l la doctor, bre, nu la compus versuri pentru publicitate!
Și-ncă o nedumerire: de ce-n reclamele la bere toți ciocnesc și rîd, fericiți că pot degusta un Ciucaș? Recunosc, rușinat, că mai beau și eu cîte-o halbă, dar niciodată nu rîd prostește, de parcă ar fi dat norocul peste mine!…că berea nu e caviar.
Ori, poate-s eu mai posac…
*
Untold – un succes! Și un record de audiență! Bravo, Clujului!
*
Un slogan interesant, atipic, am auzit la meciul Partizan/Steaua: „Noaptea-n care Iadul e pustiu – demonii apar în tribune!”. Frumos! Partea întîi poate fi un titlu de piesă…
Și-ntru-n film din seria 007 am găsit o replică interesantă, care poate fi alt titlu de piesă: „Cîinele care a văzut curcubeul”!
*
Vă urez să constatați, zilnic, că Iadul e pustiu, iubitori ai curcubeelor!…
.
.
* articol scris in octombrie, 2015.
.
.