-
Cum m-am reapucat de băut și fumat
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc. Povestea e reală. Am mai vorbit, de-a lungul anilor, de-un așa zis regizor care avea toate defectele posibile și care, în ciuda acestor anomalii, a condus un teatru timp de …19 ani. L-am cunoscut prin anii 70 …și: eram june și aveam o iubită în acel oraș. De aceea, […]
-
File dintr-un jurnal teatral: Immanuel Kant pe scenă
Doamna Eleonora Ringler-Pascu, unul dintre cei mai buni germaniști ai noștri, îmi oferă o nouă traducere: Immanuel Kant de Thomas Bernhard. Volumul însă, pe lîngă textul propriu zis, mai cuprinde o prefață bine scrisă (Daniela Magiaru), o postfață pertinentă a traducătoarei, plus repere biografice & bibliografice; în fine, […]
-
Un doctorat pe teatru-dans
Mai întîi, o să facem o constatare: patru dintre doctoranzii noștri au ales teme asemănătoare celei propusă azi, de Ligia Grozdan. Ceea ce înseamnă că non-verbalul a devenit o preocupare serioasă a oamenilor de teatru treimiiști. Apoi, vrem să semnalăm faptul că teza doctorandei noastre depășește domeniul anunțat în titlul […]
-
Dileme caragialene
După trei experiențe studiate, zic și eu, odată cu regizorul Valeriu Moisescu, „Caragiale ar fi greu de redat și-n română!”(el se referea la faptul că traducerea în limba rusă, pe care a lucrat la Leningrad, avea sensuri deloc caragialene; la fel povestea și Alexa Visarion, cînd l-a montat la Moscova). Nu e o glumă: […]