Category: Scrieri despre teatru

  • Din jurnalul unui ludic

    Filmez cu un bucătar foarte bun, care a lucrat prin străinătățuri, mulți ani. Mă șochează faptul că aspectuoasele lui bucate nu au sare, ergo-gust. Se scuză: a gătit mult pentru copii. Mă rog… Și mă mai surprinde cu o declarație: „Fiecare gospodină să facă un sacrificiu și să cumpere măcar un baton de vanilie, pe…

  • Confesiunile unui om de teatru

    Pînă de curînd, numele Danielei Lemnaru nu-mi spunea nimic. Și-asta dintr-un motiv foarte simplu: dacă nu ai șansa să circuli prin universități și teatre, o sumedenie de artiști și pedagogi valoroși rămîn înafara ariei tale de informare.             Este un om de teatru complet – actriță, regizoare și profesoară. Este agreabilă – ceea ce-n pedagogie…

  • Dialog neconvențional cu Andrei Șerban (VI)

    Vorbeam de Caragiale… –          Cum spuneam, e imposibil de realizat cu actori americani – nu-nțeleg majoritatea replicilor dramaturgului. Lumea de-aici nu poate deveni lumea de-acolo, deși minciuna, ipocrizia, alegerile sunt cam aceleași. Dar limbajul este netraductibil!… –          Dar în România? –          Da, am lucrat Caragiale vara asta (2012,n.n.) la Mogoșoaia, în cadrul Academiei itinerante susținută…

  • LAUDATIO: Domini Alexa Visarion

    Universitatea de Arte „G. Enescu” din Iași are privilegiul de-a primi în rîndurile corpului său profesoral pe maestrul Alexa Visarion. Ne-a revenit onoarea de-a rosti acest Laudatio. Dar și teama de-a considera că omagiul va fi, pe porțiuni, dèja vu-ist, numele, profunzimea și profuziunea realizărilor valorosului regizor fiind cunoscute de o parte a audienței. Fiindcă…

  • Stanislavski și America

    Ioan Ardelean, actor român stabilit în Statele Unite, ne-a oferit o teză de doctorat cu titlul de mai sus. Un titlu incitant: căci și Stanislavski, și relația sa profesională cu America țin deja de mituri urbane. Cvasi/confuze, azi, cînd bulgakovianul Roman teatral, și șocant desecretizatele documente din arhiva URSS, par compromițătoare. Simbolul realismului socialist, fiu…

  • Dialog cu A.Șerban (4)

    – Atunci, cînd ați montat la Naționalul bucureștean, în 1990, cum ați reușit? Fiindcă erați și director general? Sau era o conjunctură favorabilă? Ați făcut aici spectacole reușite, nu numai excepționala Trilogie, ci și A 12-a noapte, Livada…, Cine are nevoie de teatru… – Nu e vorba de directorat! Lumea abea începea să se dezmorțească,…

  • Dialog neconvențional cu Andrei Șerban (III)

    –          O altă întrebare, poate nu prea plăcută… –          Nu contează. Spuneți! –          Eu credeam, cînd am auzit că veniți aici, că faceți Indiile la Operă și Troienele la Național, cum ar fi fost normal. De ce n-a fost posibil? –          În primul rînd, a fost ideea Beatricei. Troienele au împlinit 40 de ani.  Brook…

  • File dintr-un jurnal teatral – ianuarie

    Ce mai redescoperim în texte celebre? Cum, ce? Iată, în 2010, pe o scenă pariziană, Mușchetarii lui Dumas erau: un algerian (D Artagnan), un negru (Aramis), un pitic (Porthos)…Regina și Buckhingam erau și ei de culoare. Doar Rochefort și Richelieu sunt francezi – dar xenofobi (am spicuit din impresiile de spectator ale lui Bogdan Călinescu).…

  • File dintr-un jurnal teatral – ianuarie 2013

    Făcînd ordine prin programele de sală ale spectacolelor mele, dau peste cel la Căsătorie cu de-a sila, după Moliere, montat la Chișinău. Nu-mi vine să cred: aveam în distribuție doi artiști ai poporului, trei artiști emeriți și un maestru al artei! E caraghios să fiu mîndru de asta?!              …

  • Dialog cu celebrul Andrei Șerban (II)

     –          Să ne mai scuturăm, oleacă, de profesie. Să discutăm despre Iași, fiindcă stați aici de cîteva săptămîni bune, și fiindcă suntem la un băruleț, în centrul orașului: vă pun, deci, o întrebare meta-teatrală (și eu fiin d bucureștean, ca și dumneavoastră): ce vă place și ce nu, la capitala Moldovei. Nu e o întrebare…