-
O aniversare și o premiera *
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Si non e vero… Era prin anii 90. La Teatrul Luceafărul, avea loc un dublu eveniment: premiera spectacolului Cică un sultan, odată și aniversarea unei vîrste respectabile a maestrului Ion Lascăr, regizorul montării. Atunci am făcut o gafă: în rîndul întîi, l-am zărit pe […]
-
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc: Oameni cu șoric
Motto: Si non e vero… Lucram la Teatrul Luceafărul din Chișinău un Cocteau – Părinți teribili (căruia eu i-am spus În casa asta se trîntesc ușile). A fost un mare succes al teatrului, confirmat de Ion Ungureanu, întemeietor al teatrului, regizor și ministru al culturii. În paranteză fie spus, atunci domnul Ungureanu mi-a mărturisit că […]
-
De-ale televiziunii
Din emisiunea (excelentă!) a lui Adrian Cioroianu, aflu cu uimire că-n 1947, revista Time o declara pe Ana Pauker „cea mai puternică femeie a lumii”. Măi, să fie! Chiar așa? Precis e-o traducere bună?… * Huidu a reapărut la Cîrcotași. Dă bine. Pe sticlă. Păcat că unele glume sunt de (flagrant) prost-gust! * […]
-
O cină educativă
Într-o seară, sunt invitat la un amic acasă. Amicul meu are o soră. Sora are o colegă. Ambele, puse pe salvat inconștienți. În frunte cu mine. Obișnuit cu mii de asemenea ocazii, cred că cunosc protocolul: încep cu o tărie. Doamnele, mîrîie. Le privesc mirat. -Tăria e otravă, fiindcă nu-i naturală, ci-i din chimicale. Na-i […]
-
Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu
1977. Cu ani în urmă am văzut, la televizor, un film despre Mircea Ciobanu, făcut de amicul Tudor Mărăscu. Film extraordinar! Cine a fost personajul? Vă spun tot eu: unul dintre marii pictori și sculptori ai României (și nu numai!), rămas…cvasi/necunoscut…. Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții […]
-
Întîmplări cu un celebru personaj: Nuni Anestin
Din istoria subiectivă & anecdotică a teatrului românesc Deceniul opt. L-am cunoscut pe Nuni Anestin, destul de bine. Încă din Institut. Era un actor bun și un caricaturist de excepție. Ne întîlneam des și prin cîrciumi. Avea o figură greu de uitat: o față dezabuzată, plină de cicatrici, care-l recomanda pentru roluri negative. Era un […]
-
Dialog cu un cutremurolog
Țara noastră colcăie de indivizi sperioși: pentru aceștia, un cutremur este mană cerească – au, iarăși, cu ce să-și umple timpul și să-și arate vitejia („am supraviețuit cu demnitate!!!”)…Dacă n-ar fi cutremurele și inundațiile, nunțile și înmormîntările, botezurile și onomasticile, jumătate din populație ar avea senzația cumplită că este nefolositoare. După cele două-trei zguduiri […]
-
Cum m-am reapucat de băut și fumat
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc. Povestea e reală. Am mai vorbit, de-a lungul anilor, de-un așa zis regizor care avea toate defectele posibile și care, în ciuda acestor anomalii, a condus un teatru timp de …19 ani. L-am cunoscut prin anii 70 …și: eram june și aveam o iubită în acel oraș. De aceea, […]
-
Din jurnalul unui ludic
Citesc că în Downing Street se petrec lucruri grave: pisica ministrului de finanțe fu agresată de o cățelușă, care-ar fi noua rivală. Înțeleg acum de ce-n Anglia, lira a scăzut, de cîteva săptămîni… Marș, potaie! * În trenul București/Iași întîlnesc, des, un tip care vinde apă minerală, bere, covrigei, cafea. Observ că-mi zîmbește complice, […]