Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

O aniversare și o premiera *

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Si non e vero…          Era prin anii 90. La Teatrul Luceafărul, avea loc un dublu eveniment: premiera spectacolului Cică un sultan, odată și aniversarea unei vîrste respectabile a maestrului Ion Lascăr, regizorul montării.             Atunci am făcut o gafă: în rîndul întîi, l-am  zărit pe […]

Read More

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc: Oameni cu șoric

Motto: Si non e vero… Lucram la Teatrul Luceafărul din Chișinău un Cocteau – Părinți teribili (căruia eu i-am spus În casa asta se trîntesc ușile). A fost un mare succes al teatrului, confirmat de Ion Ungureanu, întemeietor al teatrului, regizor și ministru al culturii. În paranteză fie spus, atunci domnul Ungureanu mi-a mărturisit că […]

Read More

De-ale televiziunii

Din emisiunea (excelentă!) a lui Adrian Cioroianu, aflu cu uimire că-n 1947,  revista Time o declara pe Ana Pauker „cea mai puternică femeie a lumii”. Măi, să fie! Chiar așa? Precis e-o traducere bună?…                                                            * Huidu a reapărut la Cîrcotași. Dă bine. Pe sticlă. Păcat că unele glume sunt de (flagrant) prost-gust!                                                            * […]

Read More

Din nou, de-ale televiziunii…

Post Image

„Frica ne dă aripi!” – dintr-un film difuzat pe Cinemax. Mai precis, așa ni se pare…că nu-s chiar aripi!                                                            * Teo plînge, văzîndu-l pe Adrian Sârbu în cătușe! Dar nu se mai opresc, bre?! Că-n ritmul ăsta, în curînd, vor plînge …toți angajații televiziunilor! Sigur că oamenii de condiție nu se bucură, cînd o […]

Read More

O cină educativă

Într-o seară, sunt invitat la un amic acasă. Amicul meu are o soră. Sora are o colegă. Ambele, puse pe salvat inconștienți. În frunte cu mine. Obișnuit cu mii de asemenea ocazii, cred că cunosc protocolul: încep cu o tărie. Doamnele, mîrîie. Le privesc mirat. -Tăria e otravă, fiindcă nu-i naturală, ci-i din chimicale. Na-i […]

Read More

Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu

1977. Cu ani în urmă am văzut, la televizor, un film despre Mircea Ciobanu, făcut de amicul Tudor Mărăscu. Film extraordinar! Cine a fost personajul? Vă spun tot eu: unul dintre marii pictori și sculptori ai României (și nu numai!), rămas…cvasi/necunoscut…. Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții […]

Read More

Întîmplări cu un celebru personaj: Nuni Anestin

Post Image

Din istoria subiectivă & anecdotică a teatrului românesc Deceniul opt. L-am cunoscut pe Nuni Anestin, destul de bine. Încă din Institut. Era un actor bun și un caricaturist de excepție. Ne întîlneam des și prin cîrciumi. Avea o figură greu de uitat: o față dezabuzată, plină de cicatrici, care-l recomanda pentru roluri negative. Era un […]

Read More

Dialog cu un cutremurolog

Post Image

Țara noastră colcăie de indivizi sperioși: pentru aceștia, un cutremur este mană cerească – au, iarăși, cu ce să-și umple timpul și să-și arate vitejia („am supraviețuit cu demnitate!!!”)…Dacă n-ar fi cutremurele și inundațiile, nunțile și înmormîntările, botezurile și onomasticile, jumătate din populație ar avea senzația cumplită că este nefolositoare.             După cele două-trei zguduiri […]

Post Tagged with, , ,
Read More

Cum m-am reapucat de băut și fumat

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc. Povestea e reală. Am mai vorbit, de-a lungul anilor, de-un așa zis regizor care avea toate defectele posibile și care, în ciuda acestor anomalii, a condus un teatru timp de …19 ani. L-am cunoscut prin anii 70 …și: eram june și aveam o iubită în acel oraș. De aceea, […]

Post Tagged with, , , , ,
Read More

Din jurnalul unui ludic

Post Image

Citesc că în Downing Street se petrec lucruri grave: pisica ministrului de finanțe fu agresată de o cățelușă, care-ar fi noua rivală. Înțeleg acum de ce-n Anglia, lira a scăzut, de cîteva săptămîni… Marș, potaie!                                                            * În trenul București/Iași întîlnesc, des, un tip care vinde apă minerală, bere, covrigei, cafea. Observ că-mi zîmbește complice, […]

Read More