Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc.

Povestea e reală. Am mai vorbit, de-a lungul anilor, de-un așa zis regizor care avea toate defectele posibile și care, în ciuda acestor anomalii, a condus un teatru timp de …19 ani.

L-am cunoscut prin anii 70 …și: eram june și aveam o iubită în acel oraș. De aceea, mergeam des acolo. Cînd ea era ocupată (avea spectacole, ori repetiții) mergeam să-mi beau cafeaua la un restaurant plăcut, lîngă teatru.

Într-o dimineață, intră acest impostor, să-i zicem Cancea și mă caută din priviri. Din păcate, mă reperează iute.

Comandă și el o cafea. Mă-ntreabă ce beau și ce fumez. Îi răspund, mîndru, că m-am lăsat.

• Da de gagiti nu te lătași, fir-ai al dacu!

Apoi, mă chestionează interesat, ca director erudit ce era:

• Bă Bodane (unde erau două silabe, sacrifica una); te mai ziti? (la el, c-ul devenea t).
• Nimic deosebit, am venit să-mi văd colegii de facultate…
• Îmhî! Aia pe care venisi t-o vezi, nu fu colegă cu tine, mă, tap bătîn!…(rînji libidinos). Mă rog….

Bău coniacul.

• Audi (z-ul devenea d)…te mă sfătuieti să mai monted? Teva tă meargă ti la tcoli…
• Păi…cel mai sigur, Caragiale. E și-n programă…e și genial…
• Caradiale? Audii de el!

Aici, am simțit nevoia să mă reapuc de băut…Am comandat un coniac mare. L-am dat pe gît.

• Tii, bă Bodane, dii ti mie, că eti mai la curent cu conteporanii, Caradiale ăta are piese… cu furnale?

Am mai cerut un coniac. L-am evaporat cu o figură răvășită.

• N-are.
• Îhî, n-o să facă carieră…e neorientat…

Aici am cerut și o țigară, de la ospătar. Am fumat-o, nervos, în 50 de secunde.

• Da alteva?
• Sofocle, Shakespeare, Racine, Ibsen, Cehov, Camil Petrescu, Sebastian, Ionesco…

Originalul om de teatru m-a oprit din înșiruirea-mi isterică.

• Audii de ei. Ătia au piete cu furnale?…

Am leșinat. Se pare că nu-mi priesc, întotdeauna, discuțiile despre repertorii…