* – Articol scris pe data de 10 februarie 2016
_
Dacă tot mi s-a spus, o viață, că-s ludic, ce m-am gîndit eu, într-o chisnovată dimineață? Să le pun o ghicitoare studenților/masteranzilor, să văd dacă intuesc despre ce text e vorba în spectacolul pe care li-l voi povesti: am pariat, în sinea mea, că nu.
Desigur, nu am dat detalii dezvăluitoare (de tipul „tatăl prințului apare ca fantomă”; nici n-am dat nume). M-am rezumat la a juxtapune imagini scenice interesante – uneori șocante. Cu voia dumneavoastră, ipotetici lectori, puteți participa la acest test, cu-atît mai mult cu cît cimilituri scenice apar rar în lumea noastră.
Deci, ofer pe sărite, secvențe din respectiva montare: apare o fanfară de carnaval; trei personaje caută un copil; tatăl copilului este reprezentat de o marionetă de dimensiunea unui om (manevrată de trei actrițe); zboară o eroină cu aripi, deasupra unei case în care se distrează cartoforii; apar alte eroine care cîntă sau defilează pe catalige; niște bărbați mînuiesc păpușele; unul duce un tort; altul se joacă cu un titirez; doi soldați tîrîie cadavrul unui ofițer (la fiecare trecere i se lungesc cizmele!); trec avioane prin scenă pe care este scris numele unor autori iluștri; pe banda rulantă mărșăluiesc deportați, spre lagăre de muncă; apoi scafandri, cuceritorii Polului Nord, și …echipa olimpică de înot sincron; balerini și balerine în tutu, terminat sus cu vestoane pline de medalii și căciuli; o delegație la JO vine cu craniul lui Yorick; alta, intră pe o gondolă; se cîntă, se dansează, se inventează într-una, se trage cu pistolul, ba se oferă și un număr de breakdance!
Nu vă mai fierb: e vorba de spectacolul Tararabumbia al rusului Dmitry Krymov, axat pe scene din viața și opera lui Cehov. Informația am selectat-o din revista Teatrul azi.
Invidiez curajul artistic al regizorului: dacă a avut și NOIMĂ, înseamnă că merită admirația noastră CU ASUPRA DE MĂSURĂ…
*
O doamnă care pretinde că predă Istoria Teatrului la o facultate, îmi mărturisește că nu se găsesc piesele Cîntăreața cheală (Ionesco) și Insula lui Sebastian. Ciudat! Cred că piesele astea fug de ea!…
*
Marin Moraru, în cartea sa de amintiri dictate, spune că Ștefan Iordache nu a văzut nici un spectacol de-al colegilor lui. Nu cred! Nu cred că un mare actor putea proceda astfel.
*
20 martie s-a decretat Ziua Mondială a Fericirii. Frumoasă idee!
Numai că eu pe 20 martie eram la Oslo, nefericit că nu aveam destui bani să intru-n restaurantele bune și scumpe ale Capitalei Norvegiei…
*
Am descoperit un cuvînt interesant: DRAMEDII. Un fel de TRAGICOMEDII, probabil.
Ce mai este pur în secolul XXI?!
