Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Referat: Teatralitatea scrierilor epice beckettiene (de drd. Ștefan Roman)

Începem prin a ne exprima plăcuta uimire de-a fi, în aceeași perioadă, și într-o altă comisie care discută o teză doctorală despre Beckett! Ceea ce înseamnă că autorul atrage, și-n mileniul trei, tinerii oameni de teatru. Tema-i temerară și fiindcă-i vorba de un autor dificil, și fiindcă sunt discutate scrierile epice, nu cele dramatice; deși, […]

Read More

Din jurnalul unui ludic infatigabil

Victor Ioan Frunză despre un coleg: „Are erorile unui regizor mare!”. Aoleu! Care-s alea? Și cum le deosebești de gafele unui regizor… mic? Dincolo de tachinare, mărturisesc: sună al naibii de bine!… * Și că tot vorbim de teatru: pe blog am găsit o cronică la un spectacol despre care se spunea „că are de […]

Read More

File dintr-un jurnal teatral: Immanuel Kant pe scenă

              Doamna Eleonora Ringler-Pascu, unul dintre cei mai buni germaniști ai noștri, îmi oferă o nouă traducere: Immanuel Kant de Thomas Bernhard. Volumul însă, pe lîngă textul propriu zis, mai cuprinde o prefață bine scrisă (Daniela Magiaru), o postfață pertinentă a traducătoarei, plus repere biografice & bibliografice; în fine, […]

Read More

Jurnal teatral

Zeno Fodor, aflu cu bucurie, va lua anul acesta Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Face, culmea!, 80 de ani. L-am văzut, recent, la Mureș (chiar pe 27 martie, de Ziua Internațională a Teatrului): nu-i arată! Nu-s elegant, ci sincer. M-a rugat să scriu ceva pentru un volum omagial: asta și fac. Nu am multe de […]

Read More

Jurnal teatral

„Taci,  ori zi ceva mai bun decît tăcerea!” (Brâncuși). Ce frumos! Dar, pentru omul de teatru, mai ales pentru dramaturg, citatul ar putea deveni inhibant: dacă nu scapi de el, nu mai poți scrie, ori nu mai poți declama textul! Am mai spus-o: cel mai interesant este să taci, pe scenă. Și cel mai greu; […]

Post Tagged with,
Read More

Relația mea specială cu actoria

Am colaborat, ca regizor, în cei 40 de ani de lucru în circa 30 de teatre, cu vreo 400 de actori. De la veterani ai scenelor prin care-am trecut, la studenți/actori; de la comedienii de tip vechi, la cei moderni, nonconformiști; de la histrioni agreabili, cu care se lucra minunat, la unii imposibili, schizofrenizați de […]

Post Tagged with, , ,
Read More

Cartea de teatru: Călin Ciobotari – Regizorul, acest….

O ediție frumoasă, scoasă de o editură (Opera Magna) cu care și eu am vechi relații. Volumul adună interviuri pe care teatrologul le-a realizat, în ultimii ani, și vorbește, implicit, despre cîteva din montările teatrelor ieșene ale perioadei 2010-2013. C.C. mizează pe un titlu incitant, deschis: chiar el propune posibile continuări ale definiției; măgulitoare, ori […]

Read More

O carte de filosofia filmului

Mihai Vacariu nu-i un nume cunoscut în lumea filmului. La început, a fost doar un cinefil ca mulți alții. Dar volumul publicat recent, Îndrăgostit de Tarkovski îl aduce în atenția cineaștilor și a filmologilor, ca un specialist. Cel puțin, în filmul rus/sovietic.             Cartea mi-a trezit un dor teribil de capodopere slave: mi-amintesc, nostalgic, Toată […]

Read More

Pippo Delbono: Un artist care și-a „pierdut” numele…

            … Observă George Banu în prefața cărții Teatrul meu a lui Pippo Delbono (concepția cărții – Myriam Bloedė și Claudia Palazzolo). Regizorul italian rămîne Pippo, spre deosebire de marele Will, care rămîne Shakespeare. Născut în 1959 în Italia, artistul a debutat în 1987 cu Vremea asasinilor, montare despre care criticii […]

Read More

Florin Faifer, un teatrolog modern, de modă veche

Se zice că profesorul FF ar fi împlinit o vîrstă respectabilă. Se poate. Studenții (mai precis junele) mă întrebau mereu cîți ani are: cînd le răspundeam, ziceau că nu se poate. Și nu greșeau. Rar un om atît de tînăr, la o vîrstă la care alții cred c-au terminat socotelile cu activitatea. Rar un altoi […]

Post Tagged with, ,
Read More