Zeno Fodor, aflu cu bucurie, va lua anul acesta Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Face, culmea!, 80 de ani.

L-am văzut, recent, la Mureș (chiar pe 27 martie, de Ziua Internațională a Teatrului): nu-i arată! Nu-s elegant, ci sincer.

M-a rugat să scriu ceva pentru un volum omagial: asta și fac.

Nu am multe de spus, dar o fac din inimă: l-am cunoscut în 1975, cînd veneam la Tîrgu Mureș din motive nu doar teatrale (eram îndrăgostit de fata unui mare actor maghiar).

Atunci am fost la el acasă. I-am văzut rafturile cu fișe. Și m-au impresionat.

Era unul dintre cei mai mari secretari literari din teatrele noastre! Pe vremea cînd a fi secretar literar, însemna ceva. Știa să fie important, în organigrama Naționalului mureșean. Știa să facă repertoriu, și caiete-program (cîți mai știu asta, azi?). Știa să țină legătura cu publicul. Și cu colaboratorii teatrului. Și cu presa. Și cu Consiliul Culturii.

După 90, a început să traducă. Și să colaboreze cu Radu Beligan, ca traducător și organizator de spectacole. A început să descopere noi dramaturgi europeni. Regizorul Pusi Colpacci, vechi prieten, trăitor în Paris, mi-a zis ieri, la telefon, că Zeno vroia să reia Colocviul tinerilor regizori, în alt oraș decît cel în care a avut loc inițial. Sper să reușească.

Omagiez vîrsta lui Zeno și mă înclin în fața profesionismului său infatigabil. Și a incredibilei sale tinereți.

                                                           *

Laura Cosoi este o norocoasă; de orice s-a apucat, „i-a ieșit”: actorie de film, de teatru (acum joacă în Hamlet, la Nottara!), dans, modeling, televiziune, iar mai nou, gastronomie. A avut parte și de o familie deosebită, care a susținut-o și încurajat-o.

Recent, am fost invitat la lansarea cărții ei Rămâi la masă?, la librăria Cărturești, din Palas. Lume multă. Coadă la autografe (recunosc, am fost invidios). Un pahar de vin bun, la barul improvizat al instituției.

Să-ncep prin a spune că Laura intră, prin această carte, într-o familie de oameni de literatură și teatru cu hobby culinar, celebră: Dumas, Flaubert, Kogălniceanu & Negruzzi, Robert de Niro, Păstorel, Victor Rebengiuc, Draga Olteanu, Jorj Voicu, Dorel Vișan…chiar arhicunoscutul Radu Anton Roman a fost, mai întîi, critic de teatru!

Apoi, să semnalez calitatea grafică excepțională a volumului: cum se știe, mîncăm întîi cu privirea; și o poză apetisantă a produsului atrage atenția, înainte de a-l gusta. Sunt și fotografii ale Laurei Cosoi, în bucătărie, ori în vacanțe.

Cartea mai are două calități, pe lîngă rețetele propriu-zise: precizează numărul de persoane pentru care sunt gîndite cantitățile; iar în dreapta, jos, rubrica secretul meu. Iată un om generos, care dezvăluie secretul mîncării (eu, în cele patru cărți de artă culinară, n-am făcut aceasta – recunosc  acum rușinat!).

Rețetele din Rămîi la masă? sunt de două feluri: simple și sofisticate. Nu se sfiește, autoarea, să ne dea rețeta ciorbei de lobodă (o, de cînd n-am mai mîncat!), dar și a foie graului cu pere caramelizate; ne reamintește de ciorba de păstăi cu tarhon, dar și de ciocănelele cu  bere neagră și stafide. Am reținut, spre preparare, cubul Rubik (din doar trei ingrediente, dar migălos la făcut), dovleacul cu carne de vită, pizza fără aluat, salata de sparanghel crud cu parmezan și perele cu cremă de nucă.

Recomand cartea tuturor celor care vor și știu să mănînce. Dacă, zice un dicton celebru, vinul bun alungă neamurile proaste, nu altceva fac rețetele din cartea Laurei Cosoi. Așteptăm următorul volum…