Din jurnalul unui ludic infatigabil


Victor Ioan Frunză despre un coleg: „Are erorile unui regizor mare!”. Aoleu! Care-s alea? Și cum le deosebești de gafele unui regizor… mic?

Dincolo de tachinare, mărturisesc: sună al naibii de bine!…

*

Și că tot vorbim de teatru: pe blog am găsit o cronică la un spectacol despre care se spunea „că are de toate, fără a avea totul!”. Mda…

Cum e să cauți TOTUL, într-o montare? Poți găsi? Și e bine cînd găsești, într-o reprezentație, TOTUL?! Nu-i excesiv?

Devine periculoasă, uneori, jonglarea cu verdictele. Căci și la o cronică scrisă se poate folosi judecata respectivă, nu?!

*

O doamnă frumoasă, cadru universitar, e jignită de faptul că am asociat-o termenului frivolitate. Încerc s-o lămuresc că, pentru mine, frivolitatea are conotații absolut decente, chiar admirative (dau cîteva exemple din clasicii ruși; ea rămîne botoasă, adică neconvinsă).

După o scurtă perioadă, dau peste o afirmație a lui Paleologu, care mă unge la inimă: „Am convingerea că frivolitatea este prefigurarea profunzimii”(revista Orizont, nr.10/1998). I-o trimit: cedează.

A urmat un minunat dialog epistolar și-o elegantă prietenie.

Ce-nseamnă să găsești citatul potrivit, la momentul potrivit!…

*

Churchill spunea că are toate virtuțile care-i displac și nici unul din viciile pe care le admiră: evident, era autoironic.

Vorba lui de spirit (demnă de Oscar Wilde!) m-a pus pe gînduri. Fiindcă n-am cunoscut nici o virtute și, vai!, niciun viciu! (sunt sincer, credeți-mă!).

Patimi, da! Pasiuni, așișderea. Dar cum părăsesc eu această lume fără să mă fi dedulcit la virtuți și vicii?!

Singura consolare: trei sferturi din omenire e-n situația asta…

Singura mîhnire? Mai sunt și un individ comun!…

*

În ziarul Metropolis, o publicație on-line pe care o primesc zilnic, o duduie cronicăreasă cu prenume agreabil (Andrada) afirmă că actrița Anca Bejenaru de la Teatrul Nottara împlinește 35 de ani.

Imposibil! Acum fix 41 de ani juca într-un spectacol de-al meu de la Clubul Universității bucureștene.

Să fie informarea/documentarea, chiar atît de „peste mînă”, pentru un jurnalist al anului 2014?

*

La Tv în anumite emisiuni de știri, suntem avertizați că „urmează imagini care vă pot afecta emoțional”. E-te, scîrț!

Dar și-n Medeea, Hamlet, Romeo și Julieta, Othello, Război și pace, Însemnările unui nebun ș.a.sunt secvențe care ne pot afecta emoțional, nu? Acolo de ce nu suntem avertizați, bre? Fiindcă intelectualii au sînge rece și analfabeții, nu?

Bine-ar fi!