Filmand prin restaurantele Iașiului, în două rînduri (circa 300 de emisiuni!), am cunoscut mulți bucătari. Unul din ei și-a deschis, acum un an și ceva, un local chiar lîngă mine. M-a invitat să-i trec pragul.

            Am și făcut-o. Mi-a oferit niște mici mediocri. Am aflat că-s din porc. Mirat, i-am reamintit că micii nu se fac niciodată numai din porc. A precizat că de-asta arată bine (vita sau oaia închid la culoare carnea și resping privirea clientului).

            Halal profesionist!

                                                                       *

Sîmburii de papaya seamănă teribil cu bobițele de caviar: din păcate, sunt necomestibile!

                                                                       *

            Cînd am fost în Norvegia, am rămas uimit să constat că litrul de vin, în market, era 13 euro (și vorbesc de vinul de masă, nu de cel de colecție!).

            O uimire mai mare n-am trăit decît în Dubai, unde nu puteai cumpăra o sticlă de vin, nici în cel mai mare mall al lumii! Carne de porc, da!

Ciudat!…

                                                                       *

            O companie americană s-a specializat în mărci de bere insolite: recent, au lansat berea Celest Jewel cu …praf lunar (care oferă produsului „o aromă subtilă, dar complexă”)!

            Tot ea a propus, cu ani în urmă, Chica (pe bază de porumb și…salivă!), Midas Touch (cu praf din mormîntul Regelui Midas) sau Chateau Jiahu (cu condimente asemănătoare celor ce se foloseau acum 9.000 de ani, în China).

            Pesemne și prețul este pe măsura originalității…

                                                                       *

            Kowi Lupac este, probabil, cea mai scumpă cafea din lume (costa circa 400 de euro  kilogramul). Este obținută prin cel mai puțin apetisant procedeu posibil (boabele sunt înghițite de un animal mic, numit zibetă și nedigerate complet; cînd sunt eliminate, sunt spălate bine, ușor prăjite și rîșnite…brrrr!!!!).

            Am băut, de curiozitate (am primit 50 de grame, cadou): e o cafea bună, dar nu se regăsește prețul, în calitate. Plus că trebuie să ai stomacul și mentalul tari, ca să bei așa ceva…

                                                                       *

            Am fost la un restaurant ieșean și am vrut să bem un șpriț: n-am putut, fiindcă nu aveau apă minerală carbogazoasă! Culmea!

            Pe viitor voi veni cu sifonul de-acasă…

                                                                       *

            Am mai vorbit, cu altă ocazie, despre diminutiv ca potențiator al apetitului. Purcel sună mai bine decît porc; chifteluță, decît chiftea; ficăței, decît ficat; pulpițe, decît pulpe; mămăliguță, decît mămăligă; cafeluță, decît cafea; țuiculiță, decît țuică; păstrămioară, decît pastramă ș.a.m.d.

            Dar lucrurile rafinate, parcă nu acceptă diminutiv: nu poți zice caviaruț, roquefortuleț, sturionaș, șampanică. Există o demnitate a preparatelor/produselor, dublată de una a cuvintelor. Dacă ai organ pentru ambele, firește…

                                                                       *

            La un market cu firmă cunoscută în toată țara, văd pe raft Fistic săltăreț și Migdale inimoase.

            Cred că se face o nedreptate migdalelor: am cunoscut una…mai săltăreață decît orice fistică!

                                                                       *

            A propos de firme: am văzut un logo al unui restaurant central „Păli-v-ar foamea!”; mi se pare de prost-gust, într-o țară în care o bună parte a populației suferă de foame și fără să i se ureze. Altă cîrciumă susținea, pe geamurile-i mari, „vii flămînd și pleci sătul!”.

Se pare că nu era chiar așa: într-un an a dat faliment.