-
File noi dintr-un vechi jurnal teatral
Un tînăr critic mărturisește că iubește imperfecțiunea spectacolelor: le dă o umanitate aparte. Așa e: din fericire (?) cam 90% dintre montări dovedesc „umanitatea” respectivă. Nu-mi amintesc de spectacole…inumane: chiar reprezentații celebre, Revizorul, Trilogia antică, Livada…lui Pintilie, Furtuna lui Ciulei aveau imperfecțiuni. Cel mai puține cred că le avea Nepotul… lui Esrig. Din păcate, nereconstituibil…
-
Cartea (și) de teatru – Virtuozitatea intervievării
Pe Rodica Lăzărescu o cunosc …din e-mailuri: deci, deocamdată, pot spune că m-a cucerit simțul ludic și promptitudinea ei în relațiile redacționale (colaborez, cam de un an, la revista excelentă pe care o realizează la Focșani, Pro Saeculum). Citind volumul ei recent La ora confesiunilor (editura Pallas Athena, 2015) pot spune că m-a atras…
-
Teatrul muzical în Norvegia
Pînă la Oslo, drumul e cumplit: de la Iași – plecat la 21,30 cu autocarul; ajuns la 3,30 în aeroport, în Otopeni; plecarea spre Amsterdam, era abia la 8,55 – unde am mai stat 3 ore, apoi am plecat, în fine, spre Oslo. Pe Henri Coandă am fost la un băruleț de patru ori, că…
-
Relația regizorului cu dramaturgul
(dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc) Am cunoscut mulți autori de teatru, în viață. Am și văzut multe spectacole cu piese românești, am și montat destule texte de-ale lor (cam nouăzeci!), am fost în diferite conjuncturi, împreună. Ca și criticii, ori regizorii, nici cei care scriu teatru nu sunt mereu, comozi. Sau, nu-s întotdeauna, previzibili.…
-
Să ne-amintim de Lupu Buznea
Din istoria subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Anii 1965-1995. Actorul din titlu nu exte foarte cunoscut; exceptîndu-i pe ploieșteni și pe amicii lui Sebi Ștefănescu, puțină lume a auzit de el. Deși era dintr-o familie oarecum celebră: tatăl său fusese un mare traducător; fratele și sora – actori la Nottara. El a slujit instituția teatrală prahoveană,…
-
Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu
1977. Cu ani în urmă am văzut, la televizor, un film despre Mircea Ciobanu, făcut de amicul Tudor Mărăscu. Film extraordinar! Cine a fost personajul? Vă spun tot eu: unul dintre marii pictori și sculptori ai României (și nu numai!), rămas…cvasi/necunoscut…. Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții…
-
File dintr-un jurnal teatral
Revăd, la Teatru Tv, pentru a treia oară în numai trei luni, Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian. Am mai spus-o, rămîne una din piesele-mi preferate. Nu s-a așternut praful pe ea de (fix) șapte decenii. Mai mult, a generat și trei texte dramatice despre destinul ei și-al autorului. Am revăzut, între timp,…
-
Teatrul ca lume: Regizori atipici (I)
Teatrul românesc a cunoscut destui indivizi bizari. Mai ales din rîndul actorilor. Regizorii, se presupunea, musai să fi fost echilibrați, serioși, prestanți și aplecați, cu imaginație, asupra textului. Ei nu puteau veni nepregătiți la repetiții. Nu aveau voie să facă mizanscena cum s-o nimeri. Trebuia să se impună în fața colectivului și a criticii. Cu…
-
Din jurnalul unui om (de teatru)
Mulți dintre cunoscuții mei sunt scuzați la modul „las-o/lasă-l, acum e supărat, divorțează!”. Ca un performer al despărțirilor legale, aduc în opoziție un citat din Eric G. Wilson: „Nefericirea ne face creativi!”. L-am verificat: e corect (cînd divorțul este egal cu nefericirea; căci sunt și oameni pentru care ruperea unei relații este o binecuvîntare,…