Făcînd ordine prin programele de sală ale spectacolelor mele, dau peste cel la Căsătorie cu de-a sila, după Moliere, montat la Chișinău. Nu-mi vine să cred: aveam în distribuție doi artiști ai poporului, trei artiști emeriți și un maestru al artei!
E caraghios să fiu mîndru de asta?!
*
„Histrionul seduce numai dacă e sedus” (Mihai Măniuțiu). Ar fi bine!…
Cunosc seducători de vocație pe care n-a reușit să-i seducă nicio abstracție…
*
Ion Lazu face, într-o revistă literară, o trecere-n revistă a plăcilor memoriale de pe zidurile caselor Bucureștiului. Ideea îmi place.
Numai că la un moment dat scrie: „În ultima vreme Horia Lovinescu s-a combinat cu fiica lui Beligan”(Oglinda literară nr. 2/2011). Greșit!
Marele dramaturg a fost căsătorit cu traducătoarea Dana Crivăț, ex-soția marelui actor, dispărută recent.
*
Recunosc cu rușine: nu-mi mai place să citesc dramaturgie. Prefer textele despre teatru. Că dacă e să mă gîndesc la cît de puțin montez în ultimii ani, am texte citite pînă acum, pentru încă două vieți! Nu-mi ajung anii să-l epuizez pe Cehov, apoi pe Caragiale, Gogol și Ibsen.
Asta nu-nseamnă că nu trebuie descoperiți și-ncurajați dramaturgii tineri. Spun doar că las operațiunea aceasta în seama celor mai puțin uzați de trecerea prin Teatru și prin teatre…
*
Fiindcă l-am pomenit pe genialul scriitor rus:„Fiecare erou al lui Cehov are un moment de adevăr: dar nu rezistă, recade-n iluzie!”(Andrei Șerban, la conferința organizată de Teatrul Național, în 2011).
Justă observație! Și-n continuarea acestei idei: merită urmărită fuga de deziluzie, a cehovienilor. Trecerea ei la conștiențe imposibile…
