Am aflat că Biserica are ce are cu filmul lui Mungiu, cel după cazul Tanacu (peliculă care-a obținut două premii la Cannes!).

Mi-amintesc și de spectacolul Evangheliștii, făcut de Benoît Vitse, care a scandalizat România, deoarece …își bătea joc de religie. „Lăsați-ne sfinții îmbrăcați!”- clama un actor care nici nu văzuse spectacolul. Și oricum, piesa nu vorbea despre sfinți. Într-o seară, bigoții s-au adunat în fața Ateneului, cu lumînări aprinse și priveau amenințător, spre directorul-regizor, care era păzit de jandarmi.

Cu un an în urmă, de Paști, într-un turneu brașovean, spectacolul meu cu Stan Pățitu a fost anulat, deoarece pe afiș apărea…Ucigă-l toaca! Deduc că nici marele humuleștean nu era chiar mare…

Nu mai zic că acum n-ai voie să facă icoane și cruci decît atelierele Bisericii!

Mda…prin 84, la o vizionare, din piesa lui Solomon Erasmus, dimpotrivă, mi-a fost tăiat cuvîntul Hristos, oriunde apărea, fiindcă se zicea că facem propagandă mistică.

Pînă-n 89 Biserica era ascunsă. Acum e scoasă prea în față. Oricum o dai…

                                                            *

Sunt invitat la Cotnari și rugat să prezint un fragment din Despot Vodă. Am actori, am costume, am text…

Partea proastă e că versurile ridică mari probleme de frazare și accentuare pe silabă. Textul e superb, dar cvasi/anacronic. Jucăm numai patru pagini, dar le repetăm … patru zile!

Mă-ntrebam, deseori, de ce nu jucăm marile texte istorice: azi, am aflat unul din motive…

                                                            *

Peter Schneider, într-un interviu, spunea că la spectacolul său Pal Joey a lucrat…5 ani! La altele, numai 1-2 ani….

Și cînd te gîndești că 50% dintre regizori gată montarea în 3-4 săptămîni!

În fond, important e cum iese reprezentația, nu în cît timp s-a născut!…