-
Noi file dintr-un jurnal teatral
Ce frumos spune Tudorică Mușatescu, în ultimul său interviu: „Mi-am asigurat un cavalerism al mizeriei!”. Îmi permit să afirm că am trecut și eu, prin el…(n-o spun ca o laudă, firește!). * Cînd am deschis ochii-n teatru, citeam declarații ale dramaturgilor care țineau cont de public. Adică, toți visau succesul de cassă. […]
-
De-ale televiziunii
Cu ce să-ncep? Poate cu revenirea-n politică a lui Traian Băsescu. Personal, îi urez succes. Nu fac parte din grupul mulților anonimi care-și înjură Președinții. Dacă era ceva de capul lor, îl înjurau pe Ceașcă. Eu îl laud într-una pe singurul conducător impecabil al românilor: Carol I. Dar, observ, concetățenii mei au căpătat alergie la […]
-
Cartea (și) de teatru – Virtuozitatea intervievării
Pe Rodica Lăzărescu o cunosc …din e-mailuri: deci, deocamdată, pot spune că m-a cucerit simțul ludic și promptitudinea ei în relațiile redacționale (colaborez, cam de un an, la revista excelentă pe care o realizează la Focșani, Pro Saeculum). Citind volumul ei recent La ora confesiunilor (editura Pallas Athena, 2015) pot spune că m-a atras […]
-
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc: Oameni cu șoric
Motto: Si non e vero… Lucram la Teatrul Luceafărul din Chișinău un Cocteau – Părinți teribili (căruia eu i-am spus În casa asta se trîntesc ușile). A fost un mare succes al teatrului, confirmat de Ion Ungureanu, întemeietor al teatrului, regizor și ministru al culturii. În paranteză fie spus, atunci domnul Ungureanu mi-a mărturisit că […]
-
De-ale televiziunii
Din emisiunea (excelentă!) a lui Adrian Cioroianu, aflu cu uimire că-n 1947, revista Time o declara pe Ana Pauker „cea mai puternică femeie a lumii”. Măi, să fie! Chiar așa? Precis e-o traducere bună?… * Huidu a reapărut la Cîrcotași. Dă bine. Pe sticlă. Păcat că unele glume sunt de (flagrant) prost-gust! * […]
-
Teatrul muzical în Norvegia
Pînă la Oslo, drumul e cumplit: de la Iași – plecat la 21,30 cu autocarul; ajuns la 3,30 în aeroport, în Otopeni; plecarea spre Amsterdam, era abia la 8,55 – unde am mai stat 3 ore, apoi am plecat, în fine, spre Oslo. Pe Henri Coandă am fost la un băruleț de patru ori, că […]
-
De-ale televiziunii
Ce bine că eu apar rar, pe micul ecran! Că văd că pe-ăștia de-apar des, îi arestează! Consolarea mea, de om fără funcții importante, rămîne aceea că n-am mulți bani, dar nici nu stau, ca Mazăre, cu bocceluța pregătită pentru pîrnaie, lîngă pat…Cum o fi să te trezești dimineața și să te-ntrebi dacă intră mascații […]
-
Brillat-Savarin, patronul meu
Mă bucur că prestigioasa editură bucureșteană BCC, care mi-a făcut și mie onoarea de-a-mi publica un op gastronomic, reeditează o carte fundamentală: Fiziologia gustului. Nu-s multe de spus. Sau, sunt prea multe. O cronică trebuie să fie scurtă și, în cazul de față, apetisantă. Contrapunctînd volumul lui Savarin, care-i lung (din fericire!), dar care pare […]
-
Dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc
1976. Sunt invitat la Sibiu, să văd o premieră cu o piesă contemporană românească, scrisă de Eugen Onu. După spectacol, o masă dată de autor, în teatru. Cîteva alocuțiuni festive, în nota vremii, apoi discuții, pe grupuri, ca de-obicei. Închinînd o cupă de șampanie, autorul mulțumește teatrului fiindcă i-a introdus piesa în repertoriu. Bine […]