-
Relația regizorului cu dramaturgul
(dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc) Am cunoscut mulți autori de teatru, în viață. Am și văzut multe spectacole cu piese românești, am și montat destule texte de-ale lor (cam nouăzeci!), am fost în diferite conjuncturi, împreună. Ca și criticii, ori regizorii, nici cei care scriu teatru nu sunt mereu, comozi. Sau, nu-s întotdeauna, previzibili.…
-
Să ne-amintim de Lupu Buznea
Din istoria subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Anii 1965-1995. Actorul din titlu nu exte foarte cunoscut; exceptîndu-i pe ploieșteni și pe amicii lui Sebi Ștefănescu, puțină lume a auzit de el. Deși era dintr-o familie oarecum celebră: tatăl său fusese un mare traducător; fratele și sora – actori la Nottara. El a slujit instituția teatrală prahoveană,…
-
O cină educativă
Într-o seară, sunt invitat la un amic acasă. Amicul meu are o soră. Sora are o colegă. Ambele, puse pe salvat inconștienți. În frunte cu mine. Obișnuit cu mii de asemenea ocazii, cred că cunosc protocolul: încep cu o tărie. Doamnele, mîrîie. Le privesc mirat. -Tăria e otravă, fiindcă nu-i naturală, ci-i din chimicale. Na-i…
-
Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu
1977. Cu ani în urmă am văzut, la televizor, un film despre Mircea Ciobanu, făcut de amicul Tudor Mărăscu. Film extraordinar! Cine a fost personajul? Vă spun tot eu: unul dintre marii pictori și sculptori ai României (și nu numai!), rămas…cvasi/necunoscut…. Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții…
-
Întîmplări cu un celebru personaj: Nuni Anestin
Din istoria subiectivă & anecdotică a teatrului românesc Deceniul opt. L-am cunoscut pe Nuni Anestin, destul de bine. Încă din Institut. Era un actor bun și un caricaturist de excepție. Ne întîlneam des și prin cîrciumi. Avea o figură greu de uitat: o față dezabuzată, plină de cicatrici, care-l recomanda pentru roluri negative. Era un…
-
Dialog cu un cutremurolog
Țara noastră colcăie de indivizi sperioși: pentru aceștia, un cutremur este mană cerească – au, iarăși, cu ce să-și umple timpul și să-și arate vitejia („am supraviețuit cu demnitate!!!”)…Dacă n-ar fi cutremurele și inundațiile, nunțile și înmormîntările, botezurile și onomasticile, jumătate din populație ar avea senzația cumplită că este nefolositoare. După cele două-trei zguduiri…
-
Cum m-am reapucat de băut și fumat
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc. Povestea e reală. Am mai vorbit, de-a lungul anilor, de-un așa zis regizor care avea toate defectele posibile și care, în ciuda acestor anomalii, a condus un teatru timp de …19 ani. L-am cunoscut prin anii 70 …și: eram june și aveam o iubită în acel oraș. De aceea,…
-
Din jurnalul unui ludic
Citesc că în Downing Street se petrec lucruri grave: pisica ministrului de finanțe fu agresată de o cățelușă, care-ar fi noua rivală. Înțeleg acum de ce-n Anglia, lira a scăzut, de cîteva săptămîni… Marș, potaie! * În trenul București/Iași întîlnesc, des, un tip care vinde apă minerală, bere, covrigei, cafea. Observ că-mi zîmbește complice,…
-
File dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc
(flash-uri nearanjate cronologic, axiologic, ori afectiv) 1973 – L-am cunoscut, la Restaurantul Casei Scriitorilor din București, pe marele om de teatru Carandino. A făcut publicistică de clasă, a tradus piese importante, a scris vreo patru cărți de valoare, una din ele – De la Electra, la Dama cu camelii – fiind memorabilă; adevărat manual de actorie…