Dragi lectori, atăția cîți mai sunteți, vă vorbesc azi despre un om care a avut incredibila șansă să viețuiască…256 de ani!
Îl chema Li Ching Yuen și a avut 23 de soții (asta nu-i chiar de invidiat, dacă ne gîndim că ultimele 10 s-ar putea să fi fost octogenare/nonagenare! Că pentru unul de 200 de ani, o nonagenară este prospătură, teteo!). Urmașii lui – 180. Ocupația lui? Negustor de leacuri tradiționale chinezești.
Înainte de moarte (1927) a povestit că alimentația sa era banală: orez, vin, legume, rădăcini. Vin beau și eu, dar ceva-mi spune că n-o să apuc nici jumate din vîrsta lui Li Ching Yuen…
*
Dar fiindcă tot vorovii de beuturi, vă mai încurajez și-n tiutiuncănitul votcii, degustători dumneavoastră! Am cunoscut un ambasador rus care mi-a mărturisit că bea NUMAI votcă, de o viață („Nu e rus să nu se fi născut din votcă!”- spunea Boris Elțîn).
Acum îl înțeleg: fiindcă votca mai e bună și la alte chestii, decît îngurgitatul cutumiar. Incolora licoare tratează arsurile cauzate de urzici, împrospătează rufele, dă luciu robinetelor, păstreză prospețimea florilor, curăță mucegaiul, distruge insectele, alină durerea produsă de înțepătura meduzelor…
Bref: cine n-are votcă-n casă, nu există!
*
Apropos: m-am gîndit, nu o dată, să scriu, în foileton, o Istorie bachică a teatrului românesc. Ar fi delectabilă! Mai ales că am cunoscut o bună parte din băutorii cu pricina: Calboreanu, Cozorici, Rauțchi, Petruț, Lazăr Vrabie, Horia Lovinescu, Mihăilescu-Brăila, Neamțu-Ottonel, Furdui, Dinică, Vasile Nițulescu, Ion Vîlcu, Cornel Dumitraș, Titi Rucăreanu, Geo Costiniu și mulți vivanți, al căror nume încă nu-l dau.
Sigur, nu-i putem omite nici pe înaintași – Iancu Brezeanu, Costache Sava, Ben Dabija, Ciubotărașu, Storin, Val Mugur, Șahighian, Tudorel Popa ș.a.
*
Una din reclamele tv longeviv/stupide este aia cu brăduțul care își întreabă mama de ce nu-i cad frunzele. Duios amuzată, brada (dacă putem spune la feminin) răspunde: „fiindcă bem apă minerală Hera”.
Uitîndu-mă în jur, constat că reclama este complet ineficientă: toți oamenii cu care intru-n contact, n-au frunze! Deci, beau pesemne, Borsec…
*
După dispariția lui Geo Saizescu, regizor care a făcut și filme importante (pînă-n 1989), televiziunile au programat cîteva dintre peliculele sale. Revăzîndu-le, am observat distribuiri de non-actori, ludice: Temistocle Popa, D.R.Popescu, Petre Sălcudeanu, Călin Căliman, Alecu Croitoru fac figurație, ori joacă roluri mici, în Eu, tu și Ovidiu, ori Păcală se întoarce.
Mda…
*
Din prietenul meu, umoristul Mihai Frunză, cîteva definiții amuzante:
„LINCOLN – e groaznic să mori înainte de-a afla sfîrșitul piesei
BERLUSCONI – la bătrînețe, unii bărbați dau în mintea copilelor
LENIN – a pierdut la ruletă fiindcă a jucat numai pe roșu
MATUSALEM – Doamne, ce scurtă-i viața!”
*
Suntem o țară a protestelor incontinente: după Roșia Montana și maidanezi, au apărut cele împotriva exploatării gazelor de șist, în sonora localitate Pungești. Plus ale elevilor din țară și ale studenților. La poștași s-a simplificat, că i-a dat afară.
Ce-o mai urma?
*
În vitrina unei Bănci, ești invitat să cumpărămisești. O merita? Dacă da, aș cumpărămisi și eu…Voi ați cumpărămisit?
Mai jos de Bancă, la vreo 15 metri, pe ușa unei farmacii veterinare văd un anunț mare, scris de mînă: „Avem pastile contra cîrtițelor”. Ce bine!
Cînd or să aducă împotriva elefanților, o să cumpărămisesc și eu cîteva: că pe elefanți e mai ușor să-i nimeresc…
*
Am auzit că se mărește, gradat, vîrsta pensionării la femei. În curînd, vor ieși la pensie și ele, la 65 de ani.
Nu e de mirare: dar dacă statul tot vrea să facă economie, propun să iasă la pensie, toată lumea, la 75 de ani. Supraviețuitorii vor aprecia…Și vor rosti necroloage duioase, la mormintele celor care n-au avut șansa asta…
*
Cei care urmăriți televizorul, sigur ați observat că-n ultima vreme apare o publicitate vioaie cu… Văru. Așa își zice.
Acest văr rezulvă toate problemele noastre; dau două exemple: o tipă vrea să-ți vîndă o rochiță. Văru-i găsește 207 fix cumpărătoare.
Unu-și visează un ponei: Văru-i aduce poneiul la ușă, acompaniat de o călăreață pempantă, cu pene de struț.
Eu vreau să vînd niște cărți de filosofie: mi-o găsi Văru f-un cumpărător?