După trei experiențe studiate, zic și eu, odată cu regizorul Valeriu Moisescu, „Caragiale ar fi greu de redat și-n română!”(el se referea la faptul că traducerea în limba rusă, pe care a lucrat la Leningrad, avea sensuri deloc caragialene; la fel povestea și Alexa Visarion, cînd l-a montat la Moscova).

            Nu e o glumă: ce pretenții avem de la ruși și nemți (zic nemți deoarece am lucrat și fragmente din piese și proză la Teatrul German din Timișoara, și ne-am chinuit cîteva săptămîni bune să acordăm cele două limbi), cînd românii încă nu-nțeleg bine textele marelui clasic. Sunt fraze, ori doar cuvinte, care rămîn …intraductibile, pentru 50% din concetățeni. De aceea, în cartea mea Mic dicționar Caragiale am încercat să traduc unii termeni din comedii: alișveriș, abitir, bibic, bogaserie, brunel, bizeț, dă-l, cățeaoa!, cabulipsește, cupeț, exoflisi, firitisi, liubemuri, papugii, precontează, țal, zamparagii ș.a.

            Dramă mai mare pentru un om de teatru este să-l …traducă pe conul Iancu, în sensul în care Mița e tradusă de dom Nae Girimea…

            Din nou despre erou principal și secundar la Caragiale. Am citit recent, cu stupoare, palmaresul unui festival de teatru din Capitală: doi buni actori au fost laureați pentru rol secundar. Aceste roluri secundare însă erau…Crăcănel și Cetățeanul turmentat! Aferim!

            Eu cred că-n comedii nu există secundari: nici Ipistatul, nici Chelnerul, nici Safta. Montările recente demonstrează asta cu prisosință.

            E un diletantism general, în Caragialia! Nu prea s-a vorbit despre el.

Cațavencu și Farfuridi se mîndresc cu faptul că-s avocați: după discursurile de la tribună însă, parcă nu-ți vine să crezi că au studii de drept…Cetățeanul zice c-a lucrat la poștă: un împărțitor de scrisori așa de ebrietat însă, parcă nu-ți vine să crezi că făcea față slujbei (de altfel, și scrisoarea către Zoe o pierde tot în cîrciumă, „dîndu-i cu vin și bere”).

Despre profesionalismul gazetăresc al lui Venturiano, la fel – nu mai e cazul să bat în uși deschise. Pristanda, Nae Ipingescu și Ipistatul sunt rușinea poliției vremii. Pampon și el, fost tist de vardiști, are un instinct detectivistic catastrofal – bănuiește trei nevinovați și-l absolvă pe craidon.

Dom Nae e frizer și subchirurg? Nu tunde, nu rade, scoate o singură măsea, și aia greșită. Catindatul e funcționar la percepție: atît de competent, încît …nici nu primește leafă!

Dar cine ne pune să descoperim, la ipochimenii noștri, ceea ce autorul lor nu și-a propus – competența profesională?!…