Da, iubitori ai operei lui Verdi, e vremea să ne ocupăm şi de iubitorii bucătăriei italiene: azi, deci, poposim în Milano (pe lângă Scala), la o tocană de viţel delicioasă, după care, nu o dată, Pavarotti însuşi a fredonat arii nemuritoare(precum celebra Să mai vină o porție! din Boris Godunov de Vladimir Putin)….
Nemuritoare-i şi arta căreia ne-am dedicat timpul liber, ocupându-l: GASTRONOMIA. Singura care nu te plictiseşte niciodată, cea cu care îţi începi viaţa şi, vai! o termini (cum atât de frumos spunea Savarin întâiul, gândindu-se la împărtăşanie).
Osso Bucco are nevoie de: 25 gr unt, două linguri oloi de măsline, un kilo pulpă de viţel (feliată cam la 2-2 şi jumătate cm.), un căţel de usturoi, vreo patru roşii în bulion, un sfert de vin alb (ştiţi deja, mă refer mereu la patru porţii, că mai mulţi invitaţi numa’ Bulibaşa-şi permite pe seceta asta!).
E bine să începem cu o votcă Beluga, rece; apoi, încălzim untul & oloiul în tigaie, maximum un minut. Prăjim carnea de fiul vacii până se rumeneşte, întorcând-o precum fata din opereta Ana Lugojana („când pe stânga, când pe dreapta, iaca-iaca’ şa!”), apoi se pun usturoi, roşiile mărunţite, vinul. Se lasă la fiert, acoperit, la foc timid, aproape două ore. Când carnea e fragedă, se pun bucăţile pe platou, cu o lingură, şi se adaugă o garnitură rămasă de ieri (orezul e ideal). Se mai bea o votcă foarte rece şi, na, că uitase pehlivanul de bucătar taman şpilul tocăniţei: GREMOLATA.
Ce-i aia? Hă-hă-hă… noi de la Râm ne tragem şi uitarăm chichirezul gremolatei? Ruşine. Luaţi plaivazul şi notaţi: usturoiul mujdei, coaja de lămâie tăiată fâşii subţiri de tot şi pătrunjelul tocat compun gremolata. Ea se presară peste osso bucco pe post de condiment.
Masa se încheie în acordurile operei Nabucco(na, că tot v-am făcut pe plac & pe placă!) şi se stropeşte bucata cu un Riesling Italico foarte gustos, produs la Panciu – că doar n-o să-l importăm şi p-ăsta de la Milano, când podgoriile patriei gem de greutatea ciorchinilor & a sînilor culegătoarelor…
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
