Alivanca

Ilustrație pentru „Alivanca”, text de Bogdan Ulmu: plăcintă de mălai cu brânză de vaci și un pahar de vin roșu.

(plăcinta Cucoanei Chiriţa şi-a bunicii lui Creangă)

Eram, zilele trecute, la Bolta Rece (pe strada Rece, la numărul 10, unde plăcut timpul trece) şi mă gândeam ce să mai născocesc pentru cei care-şi mai permit luxul de-a fi preocupaţi de bucătărie, când prietena mea, Marina, îmi propune să fac o alivancă moldovenească. Sună atât de tentant numele preparatului, încât nici nu mai stau pe gânduri; mai mult, îl chem şi pe Doru Operatoru, să filmeze minunea.

Cum începe treaba aiasta migăloasă, şoldoveni dumneavoastră? Simplu: cu o şampanie băută, dimineaţa, pe cugetul curat, alături de Mihai Valeriu (managerul localului). Apoi, aşezarăm noi cu migală, pe un şervet cu motive locale, următoarele: brânză de vaci, ouă, lapte, mălai,făină, unt, smântâna, sare. Acu’, eu mai fac o precizare: după gustul meu, alivanca e mai bună dulce, decât sărată; drept pentru care aş mai adăuga – şi nişte stafide, esenţă de rom, miere (sau zahăr). La nevoie, aş pune şi nişte gem de coacăze pe listă. Dar, repet, nu-i obligatoriu s-o faci dulce: sărată e mai ieftină şi merge mai bine beutura…

Bref: luaţi un castron şi puneţi nişte brânză de vaci scursă bine în el. Apoi separaţi ouăle şi păstraţi albuşurile pentru final. Gălbenuşurile le turnaţi peste brânză şi amestecaţi, uşor, cu o lingură de lemn curată. Apoi subţiaţi totul cu lapte fiert; turnaţi sare, zahăr, stafide, esenţă de rom, puţin unt; amestecaţi iarăşi, cu răbdare. Apoi, la sfârşit, adăugaţi albuşurile bătute spumă. Lăsaţi la rece compoziţia, dar numai după ce aţi cernut nişte mălai peste ea, ați spurcat-o cu făină şi aţi aruncat trei cuburi de unt (bine omogenizate şi ele).

Separat, ungeţi o formă rotundă (ori dreptunghiulară) cu restul de unt şi tapetaţi-o cu restul de mălai, să nu se prindă compoziţia de pereţii tăvii. Puneţi totul la cuptor, la foc potrivit, cam pentru 25–30 de minute şi după ce aţi scos-o, o serviţi cu smântâna, caldă (da’ nu fierbinte, că o să vă cadă greu la stomahuri).

Se bea un vin negru de Panciu, ori o palincă de pere şi se constată că viaţa e,totuși, frumoasă.

Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.

Text din arhiva Bogdan Ulmu (1951–2016), reprodus fără intervenții editoriale, cu ortografia și punctuația autorului.

Trimite textul mai departe
Cum citez acest text

ULMU, Bogdan. „Alivanca”. În: Arhiva Bogdan Ulmu [online]. Aprilie 2012. Disponibil la: https://bogdanulmu.eu/alivanca/ [accesat 01.11.2026].

Data publicării este cea din arhiva autorului. Data accesării se completează automat.

Textul anterior
Textul următor