Ananasul

Ilustrație pentru „Ananasul”, text de Bogdan Ulmu: ananas proaspăt și rondele de ananas cu cașcaval.

Un erou al lui Bulgakov spunea că, la Casa Scriitorilor, literaţii se coc „precum ananaşii în seră”. Scriitori, boieri dumneavoastră, bag seamă c-aţi văzut destui în viaţă; cu ananaşii stăteaţi mai rău. Aşa că, în ultimele decenii, apăru şi mustăciosul solzos pe piaţă, spre a da încă o lovitură capitalismului!… Ce-i drept, preţul nu prea-i popular, da’ dacă ai noroc şi joci la Loto – Porno…), poate-poate o să faceţi o bucurie familiei; oricum, când puneţi mâna pe un anans, chemaţi şi-un fotograf, căci nu se ştie dacă a doua oară mai dă norocul peste voi…

Ce-mi veni mie să aduc în discuţie obiectul acesta „bizar”? Păi, mai întâi, întrebarea pe care mi-a pus-o un doritor de fructe tropicale: CUM SE CONSUMĂ? Mulţi nu cumpără drăcia asta de ruşine: nu ştiu s-o desfacă! Ei bine, pântecosul ananas se taie felii cu cuţitul, precum pepenele. Când cuţitul nu pătrunde coaja imediat, înseamnă că aţi nimerit un fruct mai vechi, apelaţi la satâr, pikamer sau dinamită…

Odată tăiat în rondele, groase cam de 2 cm, decupaţi-i coaja cu un cuţitaş subţire şi consumaţi-l crud, ori turnaţi peste el frişcă sau sos de ciocolată. Să-l faceţi tort , ori tartă, nu merită – că-i multă muncă şi bani aşijderea… Mai bine tăiaţi-l bucăţele mici şi trageţi-l pe-o scobitoare, însoţit de şvaiţer, ori caşcaval; puteţi pune între ele şi câte-o măslinuţă umplută cu unt – ananasul n-o să se supere, căci este sociabil, spurcatul – şi fiindcă tot vorbim de necuratul, nu mai salivaţi când vedeţi la micuţul ecranaş mutra unchiului Benn: chiar dacă n-o să găsiţi muguri de bambus pe-o rază de 5000 de kilometri, ardei grăsunii sunt peste tot, ceva miez de nucă s-o găsi prin pod, cubuleţe de ananas există deja, vă faceţi în casă un sos à la unchiul din America mai proaspăt şi mai ieftin; pe care, însă nu vă sfătuiesc să-l turnaţi peste bulete de porc. Apelaţi la pui sau viţel – sunt mai adecvaţi…

Şi-aşa, v-aţi mai făcut doi prieteni în bucătărie: ananas ot Caracas şi sosuleţ fără păr creţ. Bașca, eu!

Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.

Text din arhiva Bogdan Ulmu (1951–2016), reprodus fără intervenții editoriale, cu ortografia și punctuația autorului.

Trimite textul mai departe
Cum citez acest text

ULMU, Bogdan. „Ananasul”. În: Arhiva Bogdan Ulmu [online]. Aprilie 2012. Disponibil la: https://bogdanulmu.eu/ananasul/ [accesat 01.11.2026].

Data publicării este cea din arhiva autorului. Data accesării se completează automat.

Textul anterior
Textul următor