Ei bine, fericit că a reapărut pe piaţă această minunată legumă, cumpăr un kil, tocmindu-mă cu producătoarea. Es-timp, cel puţin zece cască-gură întrebau „șe-s aiestea, bre?” Cum gastronomia nu se mai studiază în şcoli, nici măcar în cele de specialitate, Savarinul de mine o să-şi facă din nou pomană şi-o să vă explice ce şi cum, căci e mai mare ruşinea să nu ştii cum se cheamă un produs de pe piaţă – că doar nu suntem în lumea a treia, ci în România a-ntâia!…
Ei bine, curioşii bunelului, andivele sunt sănătoase şi au, proprietate rară, acţiune citostatică – adică alungă cancerul departe, peste munţi şi munteni. Apoi, ele se prepară teribil de uşor, chiar şi în casele celor ce nu şi-au plătit lumina & gazul (deci n-au nevoie de foc). În fine, sunt gustoase şi spornice – nu vă uitaţi că daţi atâta amar de bani pe-o juma’ de kil, că din ele hăpăie o familie numeroasă o zi întreagă!…
Nehaliţii moşului, iată cum se dă gata spurcata mustăcioasă: întâi, o spălaţi în multe jeturi puternice de apă. Verificaţi-i bine subsuorile, să nu-i rămână niscai nisip mărunt lipit, căci nu sunteţi geamgii, ori curcani, să mestecaţi nisip (păstraţi-vă pentru la mare, la vară). Apoi, deposedaţi intriganta legumă de foile veştede. În fine, tranşaţi-o după inspiraţie (în lung sau în lat). Eu personal o fac rondele, că-s mai frumos legate. Şi cel mai simplu, serviţi-le ca salată, după ce aţi turnat deasupra ulei, sare, piper şi lămâie.
Dar soluţia poate vi se va părea prea simplă; atunci, îmbibaţi andivele cu un sos minunat, făcut din maioneză, muştar, zahăr şi puţină zeamă de oase. În fine, dacă nici reţeta asta nu vă satisface, combinaţi ce-am zis mai sus cu scoici şi şuncă de Praga. Ori pe foile despărțite, pe lung, aruncați bobițe de Manciuria. Oricare din rețete vă convin, nu uitaţi, consumaţi-le reci şi musai, după două pahare de vodcă din ceea neagră, cu gheaţă.
Gata! Mi s-a făcut poftă de andive cu vodcă. Fug cu disperare…
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
