-
Teatrul muzical în Norvegia
Pînă la Oslo, drumul e cumplit: de la Iași – plecat la 21,30 cu autocarul; ajuns la 3,30 în aeroport, în Otopeni; plecarea spre Amsterdam, era abia la 8,55 – unde am mai stat 3 ore, apoi am plecat, în fine, spre Oslo. Pe Henri Coandă am fost la un băruleț de patru ori, că…
-
Brillat-Savarin, patronul meu
Mă bucur că prestigioasa editură bucureșteană BCC, care mi-a făcut și mie onoarea de-a-mi publica un op gastronomic, reeditează o carte fundamentală: Fiziologia gustului. Nu-s multe de spus. Sau, sunt prea multe. O cronică trebuie să fie scurtă și, în cazul de față, apetisantă. Contrapunctînd volumul lui Savarin, care-i lung (din fericire!), dar care pare…
-
Dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc
1976. Sunt invitat la Sibiu, să văd o premieră cu o piesă contemporană românească, scrisă de Eugen Onu. După spectacol, o masă dată de autor, în teatru. Cîteva alocuțiuni festive, în nota vremii, apoi discuții, pe grupuri, ca de-obicei. Închinînd o cupă de șampanie, autorul mulțumește teatrului fiindcă i-a introdus piesa în repertoriu. Bine…
-
Să ne-amintim de Lupu Buznea
Din istoria subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Anii 1965-1995. Actorul din titlu nu exte foarte cunoscut; exceptîndu-i pe ploieșteni și pe amicii lui Sebi Ștefănescu, puțină lume a auzit de el. Deși era dintr-o familie oarecum celebră: tatăl său fusese un mare traducător; fratele și sora – actori la Nottara. El a slujit instituția teatrală prahoveană,…
-
Întîmplări cu un celebru personaj: Nuni Anestin
Din istoria subiectivă & anecdotică a teatrului românesc Deceniul opt. L-am cunoscut pe Nuni Anestin, destul de bine. Încă din Institut. Era un actor bun și un caricaturist de excepție. Ne întîlneam des și prin cîrciumi. Avea o figură greu de uitat: o față dezabuzată, plină de cicatrici, care-l recomanda pentru roluri negative. Era un…
-
Grija Parlamentului pentru odihna noastră
Am citit, cu imensă satisfacție, că Parlamentul nostru are în dezbatere un proiect pentru adăugarea a încă trei zile libere. Deci, pe lîngă cele fără muncă datate la Crăciun, Revelion, Paști, Rusalii, Sf. Andrei, Adormirea Maicii Domnului, 8 Martie, Ziua Națională, Zilele de vot, este vorba să ne mai odihnim încă de trei ori. Era…
-
Din jurnalul unui ludic infatigabil
Victor Ioan Frunză despre un coleg: „Are erorile unui regizor mare!”. Aoleu! Care-s alea? Și cum le deosebești de gafele unui regizor… mic? Dincolo de tachinare, mărturisesc: sună al naibii de bine!… * Și că tot vorbim de teatru: pe blog am găsit o cronică la un spectacol despre care se spunea „că are de…
-
Din nou, despre mica publicitate
M-apucă rîsul cînd văd, azi, paginile de mică publicitate ale ziarelor, și încerc să le compar cu cele de dinainte de 89: de fapt, comparația e imposibilă! Țin minte că a murit, prin 1980, un actor care devenise prieten de familie și l-a care țineam mult atît eu, cît și soția mea de-atunci. Era normal…
-
De-ale televiziunii
Într-o reclamă, difuzată des pe posturile tv, se vorbește despre tusea productivă. S-ar deduce că există și una ne-productivă. De-acum, de cîte ori tușesc, încerc să depistez…de care e a mea. Privitul la tv, cîteodată, dăunează grav sănătății!… * Urmărind emisiunea Profesioniștii, remarc că Eugenia Vodă vorbește cu Radu Afrim la persoana a doua, plural.…