Faceţi o cocă simplă din tradiţionalele ingrediente: făină, ouă, apă, sare; suciţi pe-o planşetă cu sucitorul lui Cănuţă.
Tăiaţi forma colţunaşului cu un iatagan fierbinte şi puneţi pătratele la fiert, în apă clocotită (cu sare).
Separat, mărunţiţi nucile şi amestecaţi-le cu miere, rom, scorţişoară. Colţunaşii de cocă, după ce au fiert, scoateţi-i cu grijă (să nu se lipească) şi lăsaţi-i puţin să se răcească, într-o tigaie puneţi la topit un pachet de unt şi aruncaţi în ea colţunaşii calzi, în care aţi pus compoziţia şi pe care i-aţi lipit cu grijă la margini. Când untul e bine rumenit, scoateţi-i pe un platou cald şi acoperiţi-i cu alt unt topit. Se servesc calzi.
Se poate asorta un lichior bun, ori un vin dulce la aşa ceva. Mâncaţi fără limite, cât vă permit stomahul, portofelul & conştiinţa.
Vine toamna, plânge doamna!…
… Oare de ce-o lăcrima divina gospodină, uitând de moaţe, de telenovele şi de concursurile de la televizor care aduc sute de lei pe zi?
Vă spune savarinul de mine: fiindcă es-timp se pregătesc conservele pentru iarnă! (ocupaţie străveche, responsabilă şi, vai!, din ce în ce mai dificilă în draconica economie de piaţă şi sărăcie de casă).
Dacă cităm însă din literaţii /gastronomi, parcă avântul de-a purcede la fapte devine vizibil: „Făceau mai bătrânii murături din toate frupturile – din poame, şi din zarzavaturi, deopotrivă, prune, pepeni verzi, gulii, foi de viţă, gutui, spanac – dar mai cu seamă orânduiau căpăţâni de varză albă, pe care dregând-o cu mărar uscat în mai şi cu hrean, cu morcovi, iar, pentru culoarea moarei, adăugând şi-un fel de varză roşie…” sau „pătlăgele verzi, ajutându-le cu frunze de ţelină, cu crenguţe de vişin – necojite, cu hrean ca să întărească, cu usturoi curăţat şi cu ardei de două feluri, cu morcov” … (zis-a Octavian Stoica, bârlădean cumsecade care avea de gând să publice Cartea cărţilor de bucate, dar n-a mai apucat, murind devreme şi sărăcind astfel lumea pofticioşilor).
Dar cum şi Mandea scos-a cărţulii de bucate, iaca, se trece şi el, în faţa domniilor voastre, bucătărese de voie & nevoie, cu două reţete simple, dar folositoare într-un septembrie de început de mileniu…
■ Vinete împănate conservă: alegeţi legumele tinere încă şi potrivite ca mărime. Aruncaţi codiţa. Despicaţi în lung vânăta, dar nu până cade. Daţi-o într-un clocot; vedeţi dacă s-a înmuiat. Atunci, scoateţi legumele şi aşezaţi-le una lângă alta, pe un fund de lemn, mare. Peste, fireşte, presaţi-le cu alt fund mare, greu (ori peste care aţi aşezat greutăţi). Separat, tăiaţi zarzavatul fidea (morcovi, pătrunjel, varză, ţelină, ardei gras – în proporţiile hotărâte de gustul dvs.). Frecaţi fideluţele policrome cu sare grunjoasă. Spurcaţi-le cu niscai căţei de usturoi. Umplutura o aşezaţi, cu grijă, între bucăţile despicate de vânătă. Apoi, legumele se leagă cu cozi de ţelină (opărite în prealabil!). Puneţi-le rânduri/rânduri, în borcan, cu grijă. Pe deasupra, turnaţi oţetul opărit cu sare (75 de grame de sare la un litru oţet). Urmează legatul cu celofan şi păstratul la rece. Când viscolul îşi face de cap iar mâţa toarce pe sobă, desprindeţi soţul de lângă canea şi puneţi-l să vă desfacă un astfel de borcan cu pansament pentru maţe, inimă şi literatură: va aprecia pehlivanul şi va mărturisi că sunteţi soţia ideală, căindu-se că a vrut să divorţeze după ce a văzut-o pe Nicoleta Luciu…
■ Concentrat (zarzavat) pentru supe, ciorbe, mâncăruri: curăţaţi & spălaţi cantităţile pe care vi le dictez (1 kg ceapă măruntă, 2 kg morcovi potriviţi, 1 kg. roşii mai tăricele, 300 gr păstârnac, 4–5 ardei graşi micuţi, 4–5 ţeline potrivite, o varză mică, o conopidă mică, patru căţei de usturoi, o ridiche neagră, o gulie, o gutuie potrivită). Totul se toacă mărunt, apoi se dă prin maşina de carne. Se amestecă cu jumătate de kilogram de sare grunjoasă şi se pune în borcane, presându-se bine cu lingura pentru a nu rămâne goluri de aer între straturi. Se presară la suprafaţa fiecărui borcan piper, boia iute, boia dulce, cimbru. Apoi, se toarnă ulei cât să acopere compoziţia şi s-o depăşească cu un centimetru. Folosiţi concentratul la supe & ciorbe; dar şi la mâncăruri; ori, de ce nu, pur şi simplu, ungeţi-l pe pâine în iernile geroase, când ţi-e milă să dai afară din casă un câine, darmite coşcogea bărbatul (sudat de telecomandă şi, în fine, trei luni pe an, om de casă & beci ..).
Spor la treabă, vrednicele mele gospodine! Vânt la pupa! (fie chiar şi la prora…).
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
