De ani de zile merg la restaurantul Dragon, din Canta, Iași. E un local în care, întotdeauna, am avut ce comanda, savura & bea. De aceea l-am și frecventat, periodic. Vi-l recomand, fără ezitare.
Și totuși…într-o seară, întîlnindu-mă cu amicul Marius – (ex)patron de tavernă și bucătar șef, undeva, în Tudor – zicem amîndoi „Hai la Dragon, că-i bine și-i lîngă noi” (stăm în același cartier). Intrăm, decorație & muzică din îndepărtata Chină, luăm un vin sec – deși aș fi vrut un rachiu de orez, care pe vremea tinereții mele, la Nan Jing (în București) se numea Mao Tai. Rachiu nu e, atunci începem, înainte de vin, cu colțunași prăjiți și pachete de primăvară. Bem o sticlă de Frâncușă, mai cerem una, și Marius propune să gustăm ceva ușor: niște orez cu creveți și paste chinezești (din orez) – ambele, cu trei sosuri. Comandăm, sorbim, peste zece minute întrebăm ospătarul ce-i cu garniturile noastre. Ne răspunde, impertinent, că alea vin DOAR odată cu felul de bază. Fie, comandăm un fel de bază, vin și garniturile. Cerem gheață. Mai vorbim, una, alta…
Vine gheața și…încă o sticlă de vin. Întrebăm cine a comandat-o:„Păi dacă nu mai aveți vin, de ce ați comandat gheață?”.
Șmecher chelnerul! Dar nu-l apreciez deloc pentru asta…Fiindcă mi-am amintit un foileton al lui Nicolae Manolescu în care demonstra că nici un șmecher n-a rămas în istoria României.
Și-apoi, cred că un local de ținută, n-are nevoie de șmecheri, ci de competenți-politicoși.