Femeia în bucătărie nu a fost primită până-n secolul al XlX-lea; evident, ca bucătar-şef, căci altfel i se permitea să cureţe zarzavat, ori să spele tingirile. De ce oare? Vă spune Savarin, dacă nu ştiţi; din fix trei motive: 1) ea nu găteşte din pasiune, ci din datorie; 2) nu are fantezie & gust al experimentului; 3) vrea să facă economie cu orice preţ, uitând că numai lucrurile scumpe sunt ieftine…
Asta nu înseamnă, cititori cu mustaţă, că trebuie să devenim misogini, ori că e cazul să alungăm reprezentantele sexului frumos (cândva) din cuhnie. Ci doresc ca micile mele rânduleţe să ambiţioneze tovarăşele de aragaz, să le diminueze prejudecăţile şi să conceapă că o mâncare poate fi bună, chiar dacă nu se servea în casa părintească…
Şi am să dau un exemplu: orice serafică făptură, care a depăşit suta de kile şi şi-a petrecut o juma’ de viaţă lângă tigaie, ştie să facă urzicile în cel mult două feluri, iar caşcavalul, spre exemplu, ţi-l serveşte tăiat, crud şi (cel mult) cu piper. Numai Savarin inventează fel de fel de comicării culinare, sortite să bucure ochiul, mintea & papilele gustative!
D’aia vă zic reţeta unui „doboş” ingenios, deloc dulce, după care poţi să bei şi să mori (din moment ce pare imposibil să mori şi-apoi să bei!).
Aşadar, pregătiţi un piure de urzici foarte gustos (urzicile ca să fie hăpăibile, musai să conţină unt şi condimente) şi lăsaţi-l să se răcească. Apoi rumeniţi nişte foi de clătită gălbioare şi umflăţele. Puneţi mâna pe o rotiţă de caşcaval de oi şi, în fine, pe un cub mare de şuncă de Praga (ham). Nu neglijaţi nici untul rămas de la piureul de urzici sau condimentele. După care treceţi la operaţiunea finală care încununează opera, precum sfârşitul (şi cine nu şi-ar dori un asemenea sfârşit?!)…
Aşezaţi: o foaie de clătită, o felie de caşcaval; iar o foaie de clătită, apoi piure de urzici; o foaie, apoi şuncă; o clătită, apoi unt; peste derivatul din lapte aruncaţi condimentele pe care le aveţi la îndemână. În fine, puneţi capac cu ultima foaie de clătită, ornată cu feliuţe de măslinuţă; torta ia calea cuptorului pentru circa zece minute şi se mănâncă imediat.
Cine vrea, poate hăpăi doboşul rece – adică, în loc să-1 vâre în cuptor, îl pune în frigider pentru o oră. Ce se poate asorta ca băutură? Orice – de la vodcă, pân’ la şampanie. Poftă bună! (căci există şi pofte rele, lucifericilor!…)
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
