Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Vocația diarismului *

*Articol scris pe data de 7 martie 2016 _____________________________________ Candid Stoica (cu care, iată, sunt amic de peste patru decenii!) a scos al treilea jurnal teatral (2001 – 2010): Ridi pagliaccio. Le-am citit cu nesaț pe primele două (deși aveau circa 800 de pagini format A4, fiecare!). Nici ultimul nu e prea firav (are 600!). Și […]

Read More

Cartea de teatru – Improvizația, pedagogia organicității

*articol scris pe data de 27 martie 2016 Lucrarea de care ne vom ocupa, în continuare, este de mai multe ori bine-venită. În primul rînd, bibliografia națională aferentă subiectului este încă pauperă, deci un titlu în plus completează în mod necesar tematica. Apoi, teza face o trimitere documentată la istoria de pînă în 1989 a […]

Read More

De-ale televiziunii*

Articol scris in luna aprilie, 2016. Publicitatea tv inovează cu succes vocabularul. O reclamă întreabă „tu cît frișcuiești?” Iar alta: „Bombonești?” Dacă n-aș avea diabet…                                                 * Și că tot vorbim de acest punct slab al televiziunilor: mai e una jenantă cu hemoro easy. Exact, mizează pe confuzia dintre hemoroizii și hemoro-easy. Dialogul este grețos. […]

Read More

De-ale televiziunii

* Articol scris pe data de 14 mai 2016   Reclamele la bere ne prisosesc. Poate e normal, berea fiind un produs de permanentă actualitate, cam ca detergenții. Dar ce aflăm din aceste reclame? Că „ori bem bere, ori bem bere!”Ar mai fi o posibilitate: ori bem bere, nu?…                                                 * Alta, cu berea: Loredana […]

Read More

*Pagini noi dintr-un vechi jurnal teatral

Am nostalgia boemei: unde a dispărut ? Un deceniu, cred, la restaurantul scriitorilor,am cunoscut exemplarele emblematice ale ei: amuzante, ori enervante, după ora la care se petrecea acțiunea. Poate nu-i o pierdere dispariția lor: dar nici un cîștig… * Montez pentru a șaptea oară Chirița lui Alecsandri: de vreo cinci ori, chiar am vrut… E […]

Read More

Pagini noi dintr-un vechi jurnal teatral

Ingrată este uneori soarta actorului! Repeți două luni, timp de opt ore pe zi, și joci de doar patru ori…Măcar uneori merită,artistic…                                                 *             Îi INVIDIEZ PE CEI CARE-ȘI permit plăceri simple: spre exemplu, o masă duminica, în familie. Nu am mai trăit-o de 30 de ani! Și, teoretic, pare la-ndemînă, nu?             Nu […]

Read More

File noi dintr-un vechi jurnal teatral

Un tînăr critic mărturisește că iubește imperfecțiunea spectacolelor: le dă o umanitate aparte. Așa e: din fericire (?) cam 90% dintre montări dovedesc „umanitatea” respectivă. Nu-mi amintesc de spectacole…inumane: chiar reprezentații celebre, Revizorul, Trilogia antică, Livada…lui Pintilie, Furtuna lui Ciulei aveau imperfecțiuni. Cel mai puține cred că le avea Nepotul… lui Esrig. Din păcate, nereconstituibil […]

Read More

Viena, de Crăciun (continuare)

Schönbrunn, palatul, mare, mergînd kilometrii  în interior! Opulență. mult aur, materiale luxoase, baldachinul lui Sissi, greu de spus dacă unele erau, sau nu, kitsch… Dormitoarele împăratului și ale reginei (pat de 3 persoane, inexplicabil!). Sălile nu au tăblițe lămuritoare, trebuie să iei cu 3 euro un aparat-ghid de tradus. Multă lume, se circulă cu dificultate. […]

Read More

Prejudecăți, etichete, inspirație

Am fost ieri într-o adunare în care se mirau vreo doi că am scris despre Alexa Visarion, în prefața cărții dedicate lui, fără să fiu ludic. Nu văd sensul mirării: unde scrie că ludicul n-are voie să fie și el grav, când e cazul?             Asta-mi amintește de un Revelion mai vechi în care gazda […]

Read More

Crăciun cu Bolschoi

Am ajuns la Viena spre seară. Am luat taxiul pînă la hotel (unul central, de patru stele, chipurile!), ne-am refrișat, am împodobit un brăduț (era 23 decembrie!) și am plecat spre spectacolul – concert al celebrului Bolschoi, în sala principală de concerte a Vienei. Teatru mare, impunător, cu multe garderobe și scări, cu un bufet […]

Read More