Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Viena, de Crăciun (continuare)

Schönbrunn, palatul, mare, mergînd kilometrii  în interior! Opulență. mult aur, materiale luxoase, baldachinul lui Sissi, greu de spus dacă unele erau, sau nu, kitsch… Dormitoarele împăratului și ale reginei (pat de 3 persoane, inexplicabil!). Sălile nu au tăblițe lămuritoare, trebuie să iei cu 3 euro un aparat-ghid de tradus.

Multă lume, se circulă cu dificultate.

viena-craciun-schonbrunn-palatTîrgul de iarnă din curtea celebrului palat are cam tot ce-ți oferă celelalte tîrguri din centrul Vienei: cîrnați, ceai, punch, vin fiert, prăjituri, căni, globuri, decorații de brad diverse, lumînări, ceasuri, bijuterii ș.a. Lipsa zăpezii handicapează decorul. Prima oară, acum zece ani, mi s-a părut feeric: acum, nu.

Viena colcăie de români și ruși. În fața primăriei era și-o demonstrație (probabil, a sinistraților). Cînd traversai, pe zebră, culoarea verde nu ținea mai mult de 6 secunde: bătrînii cred că nu mai reușeau să treacă strada decît cu taxiul!( a propos, taxiul ne-a mîncat 76 de euro, pînă la aeroport, dus-întors).

În ciuda prejudecății, negustorii sunt feroce aici, fac bani din orice, supra-evaluează produsele. Mi-am promis, cîndva, că de sărbători voi sta acasă: nu m-am ținut de cuvînt. Pe viitor, mă voi ține – ca să beneficiez de o relaxare suplimentară.

O idee bună: la hotel, am ales salonul. Cu frigider în bucătărie. Whisky și sarmale din țară (au ajuns semi-congelate!). Plus brăduțul împodobit pe loc.

Plăcută cameră! La tv, agreabile filme …vechi. A propos, în ultima noapte televizorul făcea figuri: ba sărea la alt program, ba se închidea singur. La miezul nopții, cînd dormeam, s-a deschis singur și ne-a frisonat oleacă…

Am văzut și un spectacol rusesc – Don bolschoi cozake. Niște soliști cu voci remarcabile; și dansatori de geniu, care excelau în vestitele acrobații coregrafice. Sala de concerte avea o decorație impunătoare, iar instalațiile de sunet și lumini erau impecabile.

Am intrat la un muzeu, în cartierul muzeelor: nu unul grozav – tema era Populismul politic. Exponate puține și dezamăgitoare.

Am trecut pe lîngă Școala spaniolă de călărie, dar n-am înțeles pe unde se intra. Am regretat c-am ratat-o, fiindcă vroiam s-o văd de cînd eram elev și făceam echitație la clubul Dinamo.

Am revenit la Schöbrunn, la Grădina Zoologică: una din cele mai vechi din lume. Și cea mai mare, se pare. Din păcate, fiind frig, unele animale nu ieșeau din bîrlog. M-a impresionat plăcut faptul că așezămîntul are mulți sponsori, care se ocupă, fiecare, de un anumit animal; numele lor este gravat pe plăcuțe așezate pe gardul fiecărei cuști. Un urs polar se plimba, nervos, minute-n șir, încercînd să ajungă la vizitatorii plasați după un geam mare. Am văzut și animalul ciudat, rar, numit Leneșul: stătea pe o cracă, întins pe spate și mînca.

Vizita s-a încheiat cu Praterul, legendarul parc de distracții. Lume destulă, dar atracțiile erau aceleași dintr-un astfel de parc de la noi. Ne-am încălzit cu un rom (într-un bistro plin de români!) și ne-am îndreptat spre hotel.

A doua zi, părăseam Viena cu convingerea că a fost un Crăciun deosebit, și micile decepții fiind deosebite…