Ce-ţi fi găsit de râs? Lui Mihai Viteazul nu i se zicea Mălai-Vodă? Şi italienii nu fac polenta (mămăligă)? Iată două argumente să trecem şi noi pe pizza cu blat de mămăligă – mai ales dacă nu avem în casă nici făină, nici pâine, nici chef de făcut blat… În plus, ăst fel de mâncare (mămăliga) conţine fier mult (nu cât să dai şi la fier vechi) şi fierul este bine asimilat de organism (asociat cu legumele…).
Ia beţi un rachiu brumat de piersici şi puneţi apa la fiert, aruncaţi un pumn de sare pe fundul ceaunului şi opăriţi nişte dovlecei (da’ numa’ trei minute, că se sfărâmă). Scoateţi leguma şi spălaţi-o-n jet rece. Apoi, faceţi mămăliga conform tradiţiei, da’ vârtoasă, nu moale (ea e gata când se scorojeşte pe la margini şi se desprinde singură de pe pereţii ceaunului). Aruncaţi o lingură de unt în ea şi răsturnaţi-o într-o tavă ca aia de musaca, spre exemplu. Tasaţi bine mămăliga cu o lingură rece şi umedă (blatul nostru să nu fie mult mai înalt decât cel pe care îl vedeţi la pizzerii).
Mai beţi un rachiu că aţi dat drumul, între timp, şi la cuptor – şi vara e un chin să te coci la datorie, să mori ca Savarinul în bucătărie, şi nu precum viteazul în braserie. Da’ hai să nu ne mai văităm, că nu jucăm în telenovele, ci în Untdelemn de la Bunicu’, coproducţie româno/româno în 80 de serii. Pe fundul tăvii punem mămăliga, egalizată frumos; peste ea nişte boabe de porumb din cutie (fierte), apoi dovleceii şi roşiile tăiate sferturi; aruncăm prafuri – sare, piper, cimbru, oregano; apoi, deasupra, multă brânză rasă (o Mozzarella ar fi ideală; sau caşcaval de oaie, din cela vineţiu, tot ras; măcar un burduf bun, tare, şi frecat cu ou!); la cuptor va sta totul un sfert de oră. După răcire se taie în bucăţi dreptunghiulare Se bea ori o bere rece, ori un vin roşu (negru): o Fetească neagră din 1989, produsă la Dealul Mare. Mmmmm…
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
