Este ieftină această prăjitură decembristă: cu câţiva lei îţi ies fix opt porţii săţioase – ceea ce nu-i de colea, la ceas de criză.
Singura problemă o constituie sămânţa de cânepă (care trebuie pisată, prăjită şi apoi lăsată în apă clocotită); dar cine nu ţine musai la cânepă, poa’ s-o înlocuiască cu seminţe de floarea-soarelui, seminţe de bostan pisate, nucă oleacă prăjită şi mărunţită, năut-idem, ori alune. După cum vedeţi eu nu sunt habotnic: nici nu e cazul – căci adevăraţii bucătari nu se cramponează de cutumă: ei inventează, substituie completează, diversifică, melanjează, asociază, dau personalitate nouă, unei reţete vechi. De altfel, prietenul meu recent, domnul Cristian (care are plăcintăria cu același nume, în Iași), mi-a povestit ceva aproape amuzant: a comandat de la un plafar 50 de kile de sămînță de cînepă, să facă tradiționalul preparat; peste 8 ore s-a trezit cu trupa antidrog, la ușă!…
Deci, după ce aţi pus într-un castron seminţele (fie ele de cânepă sau celelalte, oricum, bine uscate şi părpălite), luaţi un pergament, plus nişte foi de plăcintă şi începeţi să le aranjaţi pe un platou măricel astfel: ungeţi cu ulei fundul platoului, apoi puneţi o foaie groasă (sau două mai subţirele); iar o foaie-două de plăcintă – iar unse cu ulei; apoi acoperiţi dimensiunea foii cu miezul mai sus pomenit. Iar două foi unse, iar miez; tot aşa, pân’ vi se termină şi foile de plăcintă, şi umplutura.
Apoi platoul ia drumul cuptorului unde şade cam un sfert de oră.
Es-timp, buclucaşul de bucătar se joacă ori cu o pungă de loz în plic, ori cu un păhărel de rom Havana, vechi de 5 sau 7 ani. Că şi-aşa de rom va mai avea nevoie, ulterior. Apoi scoate şulfa de julfă şi-o însiropează cu un lichid colorat format din: apă caldă, miere, rom, vanilină, coajă de lămâie ţinută în zahăr şi orice mai doriţi. E bine să nu serviţi acest desert când este deja uscat, căci vi se vor rupe foile; dar nici nu e recomandat să-1 prezentaţi musafirilor cald, imediat ce-a fost scos din cuptor. Aşteptaţi să fie între şi între…
Beţi un rom mare înainte de masă şi încă fo’ două romuri mari, după. În rest, viaţa rămâne aşa cum am stabilit (mai ales de sărbători): pardonabilă
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
