Fasolică, fiartă la ulcică

Ilustrație pentru „Fasolică, fiartă la ulcică”, text de Bogdan Ulmu: fasole cu cârnați fiartă în oală de lut.

Nu mai constituie un secret pentru nimeni faptul că marele actor Iancu Brezeanu a intrat la Conservator cu versuri… gastronomiceşti („Ce bine e la ţară / în timp de primăvară! //’ Şi mămăliguţă / cu unt de văcuţă / cum şi fasolică / fiartă la ulcică”)… De fapt, intrarea sa în teatru a stat sub semnul legumei, deoarece marele Ştefan Vellescu a decis: „Înscrie-1 pe ăsta cu fasolica!” E, vedeţi cum se insinuează pârdalnica de artă culinară, în arta teatrală?!

Da’ noi nu numai pentru asta o iubim; ci şi pentru că ne oferă voluptăţi nesperate… Precum aceea a fasolei. Teoretic, orice gospodină ştie cum se găteşte balonarda boabă; dar puţine au harul de-a provoca sublimul! Deci, iată cam ce nu trebuie uitat în cazul mâncării de fasole (iahnie):

să nu folosim orice calitate de bob; să preferăm fasolea mare, lucioasă, bombată, dacă se poate – brună la culoare, ori roşcată (este cea mai gustoasă);

să o „uităm” la muiat, de cu noaptea, până spre zori (să se poată umfla şi debarasa de pieliţe; în plus, la muiat, sus-numita leapădă boabele bolnave, ori pe cele sub-calibrate);

să o lăsăm numai la foc mic şi să aruncăm minimum două ape, după ce a clocotit cam juma’ de oră (altfel, e dăunătoare bietului stomac);

să ştim cu ce carne merge; nu orice cârnat sau orice slănină dau savoare mâncării: personal aş recomanda, în ordinea preferinţelor, buturelul afumat, cârnatul oltenesc (cabanos, Pleşcoi) sau costiţa macră – fireşte, trase la tigaie întâi şi puse-n mâncare spre final, spre-a nu se înmuia;

musai să afli condimentele cu care cochetează mirifica boabă! N-ajunge piperul, ci trebuie adus în joc cimbrul, tarhonul (puţin), boiaua, mărarul, curry; de asemenea, ketchupul e bine să fie dozat cu măsură, pentru a nu-i deforma gustul specific.

murăturile (sau salata): în nici un caz varză murată! (cele două producând un dezastru intern). Ideală, ceapa de apă, spartă cu pumnul într-un şervet curat, stropită cu oțet balsamic şi îndulcită cu sare grunjoasă…

De băut, ce să mai zic? Ştiţi deja oful meu: vin mult alb, sec, rece. Cu sifon, după anotimp. Şi, nu uitaţi, la fasole, mazăre şi varză, nu e important numai ce bei după, ci şi cu ce te neutralizezi ÎNAINTE! Căci nu-s legume comode bietului interior! Bref: înainte de-a mânca delicioasa fasolică propusă, nu uitaţi de cele 250 ml. ţuică, whisky, vodcă rachiu, spumă de drojdie, secărică, rom etc.

Ce vreţi, nu numai cascadorii & bibliotecarii riscă…

Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.

Text din arhiva Bogdan Ulmu (1951–2016), reprodus fără intervenții editoriale, cu ortografia și punctuația autorului.

Trimite textul mai departe
Cum citez acest text

ULMU, Bogdan. „Fasolică, fiartă la ulcică”. În: Arhiva Bogdan Ulmu [online]. Aprilie 2012. Disponibil la: https://bogdanulmu.eu/fasolica-fiarta-la-ulcica/ [accesat 01.11.2026].

Data publicării este cea din arhiva autorului. Data accesării se completează automat.