Primo: despre ce (care) Ion e vorba? Fernic, Budişteanu, Miron, Iliescu, Voineag?
Şi cine-i Mărioara? Murărescu? Că ar fi în temă, nu?… Dacă eroii cântecului s-ar fi numit Vasilache & Mărioara, treaba ar fi părut mai simplă…
Alte neclarităţi ale opului: de ce stă, dimineaţa, eroul titular, cu un felinar în braţe? De ce nu stă seara, când obiectul de iluminat este mult mai util? Eppur si muove, eppur si muove, dar să nu cădem în şarje futile – pardon de expresie; plus aberaţia „bea ca să-şi înece focul!”. Haida, de! Cu felinaru-n braţe? Ia să-ncerce textierul, să vadă ce uşor e!… Şi-apoi, observ o undă de feminism deplasat aici: de ce-l râd fetele, când ultimul sondaj IRSOP demonstrează că rata alcoolismului a crescut în mod îngrijorător, în rândurile sexului frumos? Ce, damicelelor le-ar place să li se spună, par egzampl, „Ionela, Ionela, nu mai bea, fă, sub umbrela/ Că te vede omu’ şela!”? Nu e bine să instigăm la segregaţie sexuală…
Să privim şi partea luminată a lunii: ce era între cei doi? Nu mare lucru – culegeau dalbe floricele şi, consecutiv, admirau lună & aferente stele (idee plagiată, oarecum, din Dante Alighieri). Dar, pragmatic vorbind, doar pentru o ocheadă de valoare astrologică, merită să renunţi la cea mai veche îndeletnicire a bărbatului?! Corbul carpatin zise, neaoş: „NEVERMORE!”.
Din schițele umoristice pregătite de Bogdan Ulmu pentru rețetarul său ludic (2012).
