Nu vă strâmbaţi, conformiste ale cuhniilor naţionale! Nu vă face nici un rău licoarea cu pricina, tot aşa cum Ham & fruits-ul pe care l-am recomandat cândva, ori curcanul cu frişcă, sau mâncarea de gutui cu carne de viţel au produs delicii celor care (asemeni vouă) iniţial s-au panicat, de parcă s-ar fi deşertat coşul crizei peste capetele lor!…
Orice mâncare e bună – cu condiţia să fie gătită de profesionişti. Căci eu am apucat puzderie de talente, în multele-mi deplasări făcute prin lume şi vorba prietenei mele Mirela Cioabă (de la Naţionalul din Craiova): „Să te ferească Dumnezeu de omul neputincios!” Căci teatrul, nu-i aşa, tot ARTĂ e, chiar dacă nu bucură stomahul, ci doar creierul, inima & sexul… (după împrejurare).
Ăst fel întâi de vară (care poate fi, oricând, şi-un fel trei) e uluitor de simplu de fabricat şi incredibil de IEFTIN. O mână de căpşuni, puţin zahăr, oleacă de smântână, un pahar de vin roşu, scorţişoară & vanilie încheie distribuţia şi ăstui Vis în noaptea de vară (ca-n marele Will – nici el genial, fără aportul bucătăriei, slăvită în atâtea piese).
Sorbiţi un rom bun şi… pe cai! Fierbeţi căpşunile împreună cu zahărul brun (cel normal, dar şi cel vanilat – după ochi, că doar nu aţi debutat azi printre tingiri!), iar când sosul seamănă a dulceaţă, luaţi-l de pe foc. Amestecaţi o vreme, gândindu-vă la Angelina Jolie, fostele soţii, actualele amante, administratorul de bloc, Traian Băsescu, Ion Iliescu, Adrian Copilul Minune – mă rog, fiecare după gradul lui de sadism & demenţă; compoziţia – după ce aţi scăpat de delir sau fantasme – se pune la rece. Se bate frişca bine cu telul şi se constată că arată… tot precum o frişcă, dar dotată cromatic.
Frişca se adaugă la supă, abia în momentul servirii. Se decorează totul cu felii de căpşună. Se stropeşte cu romul care v-a rămas (dacă a mai rămas!) şi se dă la rece până când degustătorul va catadicsi să o mănânce (că vara, după cum bine ştiţi, mai ales dacă-i secetă, nu-ţi mai trebuie mâncare).
O veste proastă, pentru pilangii: nu se bea nimic, după! Ce vreţi, mai moare şi toreadorul, nu numa’ taurul…
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
