Ce-mi face gospodinul (& gospodina)? Că doară acolo nu iaşte foc, nice mamă, nice tată, nice frigidera asortată?! Acolo îs doar pădurari care vin să-ţi dea amendă şi nevăstuici care-ţi ronţăie pingelele… Dar cum se apropie vara, n-ai încotor, musai s-o-ntinzi în week-end la iarbă verde; iată ce te sfătuieşte savarinul să-ţi îndeşi în paporniţă: o bucată de ghiudem sau măcar cârnat plai, pastramă de porc şi de oaie, peşte afumat, ceapă, alcool, roşii, ardei gras, costiţă afumată, sare grunjoasă, piper, boia, cimbru, ketchup, ciuperci marinate, pâine proaspătă, bere sau vin pelin. Cine vrea frigăruia (na, că v-am deconspirat ce vreau să pregătiţi în decolteul naturii) mai sofisticată, eu zic că n-are de ce se feri să arunce în rucsac şi oarece fromajuri tari (caşcaval, şvaiţer, caş afumat etc.). Această FRIGARE DE WEEK-END nu iaşte, însă, aşa simplă cum îşi închipuie peizanul care se mulţumeşte cu „pâine pe chiflă”. Bucătăria are chichirezul ei, căci nu este meşteşug de rând, ci ditamai ARTA culinară! Nici o mâncare nu trebuie să fie identică, de la o zi la alta, de la o casă la alta, de la o cârciumă la alta! Mereu trebuie lăsat locul pentru acel 1% de inefabil, de irepetabil, de imprevizibil.
Aşa, spre exemplu, la ţepuşa pe care v-o prezint azi, vital este focul. Donc, după ce înşirăm cuburile carneşti (cârnatul, pastramele, costiţa), alternate cu legumeturile (ceapa, ardeiul gras, ciupercile, roşiile, eventual – un morcov pentru culoare) şi cu brânzeturile, ce-mi face excursionistul gourmet? Iaca (virgulă) ce: pune sare grunjoasă într-o tăviţă, o acoperă cu mult alcool şi-i dă foc. Frigăruia se flambează în acest amestec, apoi se face un jar frumos colorat, numai din crenguţe de brad (care dau o aromă teribilă productelor!). Se întorc periodic ţepuşele încărcate, pentru a se rumeni bine cuburile de carne, legume şi brânzeturi. Apoi se presară deasupra piper, boia, cimbru şi ketchup. Sare nu mai e cazul să presăraţi, căci a fost sărat fumul…
Însă, ce-mi face pârdalnicul de beutor, es-timp? Căci doară n-o să aştepte să moară de sete, când în paporniţă şi-a pus, grijuliu, de cu seară, şi alcoolul aromat, şi vinul pelinat?! Simplu ca bună ziua: bea înainte o tărie (răcită într-o apă curgătoare care are inspiraţia să se desfăşoare prin preajmă) şi după – un pelinaş brumat, idem. Dacă adăugăm cântecul păsărilor (pe gratis!), mireasma brazilor şi adierea vântului nebun, vom conchide că, măcar din când în gând, viaţa merită trăită cu poftă! Deci, pofte bune!
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
