Titlul îmi aparţine, boieri dumneavoastră; ca să ştiţi adevărul, este vorba despre o mâncare delicioasă, aspectuoasă & ieftină, pe bază de coaste… olecuţă mai prozaice, de purceluşi. Da’ ce, Adam nu s-a tras din maimuţă? Şi în fond dacă gospodarul îşi botează animalul Adam, e greşit să afirmi că serveşti musafirul cu ceea ce am zis io în titlu? Terminaţi cu mofturile, cusurgii de profesie, că viaţa-i scumpă şi zici mersi, azi, când cineva-ţi oferă pâine cu chiflă, d’ apăi rafineţuri…
După ce v-am beştelit m-am enervat şi nu mai pot gândi până nu dau o duşcă de whisky d’ ăla gustosu’, Glenfiddich, cu cuburi şi irizaţii de-ţi pare că ninge de Paşti în Paradis, vorba unui prozator…
Odată calmat, bucătarul se gândeşte că-i vin pe cap două familii de nemâncaţi şi atunci să cumpere un kil juma’ de coaste, nişte miere lichidă (un pahar), sucul de la o portocală, o linguriţă de ghimbir pudră, trei linguriţe de muştar din ăla bun, cimbru, piper, boia, sare, busuioc praf. Se dau în clocot coastele şi se lasă să fiarbă, la flăcăruie agonică, o juma’ de oră; se amestecă ingredientele şi se toarnă peste coaste; se ţin sub capac, până scade teribil sosul. Apoi, coastele se pun pe grătarul încins şi se prăjesc, pe ambele părţi. Se ia o garnitură de cartofi copţi şi se serveşte o salată de andive (în muştar şi apă). Sosul rămas de la coaste se toarnă peste cartofi şi oase Ca să aibă design ‘oţ, cartoafele se pun în folie, deasupra se aşează cubuleţe de unt şi un fir de pătrunjel; iar andivele se servesc în sosieră ovală, şi se presară paprică viu colorată, deasupra.
De băut… da’ ce nu se poate asorta la minunea aiasta, bre?! Un vin grecesc Retsina, d’ ăl de face gura pungă; sau, pentru patrioţi, un vin la fel de astringent adus de la Huşi: Zghihară (ce se mai depistează şi prin magazinele din zona Moldovei). Da’ nici cu un Riesling de Jidvei nu mi-e ruşine, la urma-urmei…
Hai, lăsaţi vorba că (se) răceşte Adam!
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
