Zița – eroină a NOPȚII FURTUNOASE(1879) de I.L.Caragiale.
Dacă l-am crede, fie și numai pentr câtva minute, pe Rică, fosta doamnă Țicărdău ar fi un cumul de efluvii florale și de delicatețe clinchete odorante:o zambilă, un crin plin de candoare, o roză parfumată, o tânără lalea, ce mai, un angel radios! Un om ceva mai obiectiv în chestiune, marele Ibrăileanu, considera că ea viează”amoruri celete și nici vorbă de vreo apucătură venală!”Nu mai puțin galant cu cucuoanele, G.Călinescu o socotea suplinitoarea doamnei Bovary și o…Cătălină care de optat între plantul Țicărdău și genialul-în felul său-Venturiano.”Modistă”, fată frumoasă, învățată și „trei ani la pansion”-o admira și Titirică, cel care, de altfel, nici nu-i poate rezista rgăminților. Iar unul dintre criticii recenți deslușea un conflict…”quasi-corneillian”între romantismul aspirațiilor și posibilitățile-i patriarhale.
Una dintre interpretele sale, Rodica Mandache, venea în aces proces literar/teatral c o propunere bifurcată(de avocat și procuror!):pe de o parte Z.este Julieta îndrăgostită, pe de alta.vivace și dansează french can-can…Dar cititorl nostru și-a dat seama că-n Caragialia nimic, nu e sigur, iar autorul aceti mic dicționar n-și propune să dea răspunsuri, ci doar să pună-n lumină întrebările. În forl său interior(care dorim să devină fort!), amabill lector al acestor rânduri va da, desigr, răspunsul cel mai nimerit…
În tabăra acuzatorilor, parcă vocile se aud mai tare; prin cele doă Zițe pe care le-am construit și noi, pe scenă, la diferență de 18ani, ne-am plasat, cu ieșiri demne de citatul pastramagiu, în echipa a doua. Poate influențați de E.Lovinec(care nu crdea în durabilitatea relației Zița/Rică), de interpretarea excelentă a Iosefinei Stroia(care-n montarea craioveană se bătea cu soră-sa și exemplifica cu gesturi masculine, ce șuturi și ce pumni a primit pe maidan), de Romulus Vulpescu-care în caietul de regie, des citatne sugera că și Dumitrache, și dom’ Nae sau înfruptat din nurii ei, ori de o cronică din 1879 (apărută în binele public), în care se spunea că și-a mâncat sau mancat(manquat)cariera și că poartă…”balaioză și acorsghioabă”!(Cuvinte caraghioase, desigur, șocant de adecvate fo nic!)
Dacă am lua în calcul și limbajul fetei”învățate”(„țățică,”cevașilea”,”per toujours”,”salon”,”mașer”,”mă-m-portă”,”alevoa”,”pamplezir”,”per l’amor de Die”,”șic ”) și dacă rememorăm formulele ei de adresare(„țățico”, ”țațo”,”frate”,”monșer”)vom vedea că eroina merită maltratată cu vorbe bune și tratată cu insulte, oricât de tare s-ar scan daliza logica…Zița e femeia care nu trebi tratată, ci doar maltratată. Așadar, observația lui Rebreanu(într-o cronică din 1924)cum că pe etajera imaginată de scenograf, cărțile sunt de prisos(numindu-se ele chiar Dramele Parisului!)ni se pare justificată.
Interprete: Ana Popescu(prima!), Amelia Wellner, Maria Ciucurescu, Dora Gănescu, Marietta Ionașcu, Marcela Marcelian, Elvira Godeanu, Maria Voluntaru, Athena Marcopol, Eugenia Popovici, Virginica Bălănescu, Victoria Mierlescu, Lucia Cristian, Florica Demion, Virginia Veber, Tompa Magda, Joujou Pavelescu, Adela Mărculescu, Stela Popescu, Melania Ursu, Mariana Cercel, V.Itta Marcu, Smara Marcu, Ana Maria Dominic, Doina Deleanu, Iosefina Stoia, Ana Ionescu, Carmen Roxin, Rodica Mandache, Kitty Stro escu, Dorina Lazăr, Diana Lupescu, Liliana Ghiță, Anca Sigartău, Mirela Nicolau, Clara Vodă, Florina Găzdaru, Mirela Cioabă, Nicoleta Bolcă, Tora Vasilescu, Ileana Iurciuc, Alina Ber zunțeanu ș.a.
Fragment din volumul „Mic dicționar de personaje din teatrul românesc & universal” de Bogdan Ulmu (Editura Timpul, Iași, 2002).
