…m-am convins, după jurizarea de sîmbătă seara, de la Românii au talent.
Merg în finală trei numere, dar puteau merge, la fel de bine, altele trei…
Personal, pe băiatul acela care cîntă Hip-Hop („Eminem al României”, cum l-a alintat Andra) nu l-aș fi promovat, deoarece genul ăsta de muzică este nespectaculos și destul de simplu de cîntat, seara, în orice gașcă de cartier.
O explicație, există: solistul a impresionat prin mesajul textului –„să ne iubim părinții!”. În clipul de prezentare a fost și o secvență cu Adrian Țuțu la mormîntul celor care i-au dat viață. Pesemne, înduioșătoare.
Dar talentul înseamnă altceva…
S-au mai calificat cele două durdulii cu voci minunate – Cristina și Alina. Deși e un număr superior celui citat, cred că și aici a existat un mesaj sentimental: ce folos că avem voci și facem un cuplu scenic reușit, dacă lumea ne judecă după cum arătăm!?
Oricum, numărul lor merita promovat.
Un spectacol adevărat, măiestrie, imaginație, talent real, multe ore de repetiții au arătat cei de la Akikai: aici calificarea n-a suferit conotații melo. Un număr excelent!
Un cuvînt și despre comportamentul juriului, din ultimele două emisiuni: dacă Andra a reușit să rămînă în limita decenței (suportînd,stoic, glumele proaste ale tuturor, pe tema Măruță!), nu același lucru se poate spune despre Andi, care făcea cam mult caz de nepotrivirea în opinii cu Mihai Petre; ba-l și întrerupea, într-una.
Chiar și Bartoș devenise agasant înțepîndu-l, mereu, pe coregraf.
Iar Mihai i-a atras atenția lui Andi că butona telefonul, în loc să privească pe scenă!
Halal prestanță de jurați!
Una peste alta, emisiunea are, în continuare, mare succes și nu ne rămîne decît să urmărim și următoarele două semifinale. Pe curînd, deci!