Fără-ndoială, vineri seară, Pro Tv a atins, din nou, o cotă maximă de audiență. Românii au talent – gen de emisiune vizionat pe tot globul, după schimbarea primului cuvînt –e captivantă pentru că ține trează speranța fiecărui visător: dacă într-o zi voi fi și eu acolo, și mă va vedea tot satul, toată țara, poate chiar lumea întreagă?
Pe de altă parte, e un gest reparatoriu: atîția inși fără șansă au clipa (sau minutul, poate chiar ora!) lor de glorie; un fost care-a fost, nu-i un prost,nu?!…
Problema e alta – și lucrul ăsta s-a văzut foarte bine, chiar din prima seară a selecției pentru finală și semifinală: ce instrumente atît de precise au juriul și publicul, încît să poată deosebi talentul autentic (poate chiar…geniul!), de abilitate, muncă și condiție fizică? Unde se termină meseria și începe arta?
S-au scris tomuri pe tema asta, pe care nu le-au citit nici cei trei jurați, nici spectatorii din sală, nici telemanii care au votat: din fericire pentru ei.
Fiindcă un om care problematizează chestiunea, care conștientizează responsabilitatea, va deveni incapabil să voteze…
Să rezumăm spectacolul serii de vineri: au fost douăsprezece numere, s-au calificat două în finală și un cuplu în semifinală.
Sub linie au ieșit Bernadette & Vanda. Ce să zic? Nu am regretat, oricît de drag mi-ar fi cîinele…
Fără îndoială, Narcis Ianău merita să fie primul finalist: are o voce incredibilă! E un Vitas în devenire – ca să nu zic un Farinelli. Contratenorii sunt extrem de rari, pe glob (în România știu că mai e unul singur!) și, dacă îl va ține vocea, are un viitor frumos.
Pe locul doi, tot finaliști, au ieșit Ballance: cei doi muschiuloși care făceau acrobații mînă-n mînă. Categoric, sunt performeri. În sport.
Dar parcă e greu, nepotrivit să concureze Adi Mutu, cu Placido Domingo! Mă rog, munca lor a fost răsplătită.
Semifinaliști: familia Luca. Aceeași senzație: a fost răsplătită condiția fizică și antrenamentul, nu talentul.
Sigur că pare imposibil să faci 400 de piruete, fără oprire (Plisețkaia, spre exemplu, sigur n-ar fi reușit! De-aici însă nu putem deduce că ardeleanca e mai tare ca Plisețkaia!…).Numărul lor e de Guiness Book, mai curînd.
E previzibil că-n etapa următoare vor veni cu 500 de piruete!
E extraordinară femeia – care nu-i la prima tinerețe, are un organism de cosmonaut, dar iarăși nu-l poți pune pe Prunariu să se lupte cu De Niro…
Omul care coafează rapid a căzut, deși e și el un virtuoz, în domeniul său; pe drept cuvînt, zic eu.
Gemenii Păunescu nu străluceau, fata cu saxofonul era banală, Reka și Ștefan – nu erau de semifinală…
Mi-a părut rău de avocat, care a venit cu o arie din operă cîntată cam ca la o petrecere între juriști.
Contorsionistul e interesant, dar nu-i nici el de un asemenea concurs.
E de apreciat că de data asta spectacolul a avut și regie și coregrafie – bune, amîndouă; iar Bartoș și Smiley parcă au început să aibă haz.
Firește, va urma.