Jurnalul unui ludic irecuperabil

Ilustrație pentru „Jurnalul unui ludic irecuperabil”, text de Bogdan Ulmu: măștile comediei și tragediei

„Nu sunt făcută pentru meseria de actor!” – declară actrița de revistă Cristina Stamate, în Adevărul din 13 ianuarie 2011.

N-o contrazic: dar după 40 de ani de actorie, observă asta?!…

*

Mă-ntîlnesc cu prietenul meu Marius, bucătar-șef la un local pentru studenți. Îl întreb ce mănîncă, la prînz, și face o figură cumplită: „ De mîncare-mi arde? După ce gătesc 400 de porții?! Buah!”

Salt înapoi, în timp: un ginecolog din Satu-Mare, căsătorit cu o frumoasă actriță unguroaică, îm explica cum tratează și testează gravidele; după cele ce-mi povestea (nu le pot reproduce aici, din pudoare!) deduceam că nici lui nu-i mai ardea de femei…

Știu că nici balerinii nu-s fericiți, din acest pdv. Bine că nu fac parte din nici una dintre categoriile socio/profesionale amintite…

*

„Caragialia non sunt turpia!” – amuzant calambur al lui Liviu Papadima.

*

Îi spun actriței F., după premiera cu O scrisoare pierdută, la Bacău, că-i a treia femeia care-i dă viață lui Dandanache.

Uimită-mi răspunde, aproape jignită: „Mie mi-a spus regizorul că-s prima!”.

Nu ești, dragă! Mai documentați-vă!…

*

Dimineața, în microbuz, fără să-mi propun ascult o emisiune radio prezentată de Monica Anghel: ce zice dodoloața guristă?„Toți ascultăm manele, ce să ne mai ascundem după deget!?”.

Afirmația mă lasă bujbei: fiindcă vine de la o cîntăreață cu pretenții; și-apoi, deoarece, zău, mă jur pe ce vreți, eu REFUZ să ascult manele!

Nici Guță și Salam nu ascultă Mozart!…

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).