Prima durere, boieri : meciul cu Olanda.
Rău nu-i numai că pierdurăm, acasă, cu o galerie frenetică şi avantajul terenului; rău e că dominarăm juma’ de meci, şi nu reuşirăm să băgăm măcar o boabă!
Rău e că Piţurcă primi Naţionalape mînă şi nu ştiu ce să facă cu ea. Rău e că fotbaliştii noştri cu experienţă nu mai au suflu, măcar s-alerge după minge şi că ăştia noi, vorba lui Mitică Dragomir, n-au valoare.
Sigur că balonul e rotund şi că s-ar putea întîmpla şi minuni; dar de ce avem noi mioriticul blestem al apelării la MINUNE?De ce să nu ne bazăm pe normalitate, pe muncă şi competenţă?!
Nu, românul speră, de cînd e el, într-o minune :n-avem bani, dar tre’ să apară o minune! Nu avem prestigiu, dar, mai ştii, printr-o minune…etc.
Minunile există, ciumecilor, dar ca să fie cu adevărat minuni, îs extrem de rare, pleşcari dvs.!
Iote, o minune e întoarcerea lui Belu la conducerea tehnică a lotului feminin de gimnastică. Deşi, bănuim că nu i-a fost uşor.Şi că, oricum, nu va mai primi, de-acum încolo, cadouri în euroi, chiar de la orice fătucă.
Să trecem la faze ne-sportive :nea Nelu rămîne în centrul atenţiei şi după detronare. Bravo lui!
Dar nu cu metode ortodoxe – huo!
Par egzampl, îi făcu pe ziarişti măgari; mă rog, e opinia lui.
Dar a doua zi, ca s-o „dreagă”, spusă că îi pare rău că a jignit nişte animale atît de ciuş-ciuş, cum îs urechiaţii…Hm.
Atunci ce pretenţii mai are de la măgarii din presă?! Păi nici ăia nu-s duşi la biserică, tată!
Naşpa’ e şi că Traian, pe care-l simpatizez în continuare, îşi făcu cumătrul vicepremier! Nu-i cuşer, marinarule!
Chiar dacă o fi bun Seculici ăsta, nu se cade, zău!
Ne plăcu la culme, chiar dacă nu simpatizăm persoana, propunerea deputatului Tudor Marcu :să ia o vacanţă Camera pînă la vară, că şi-aşa nu fac nimic util deputaţii…
Autocritica dă bine, taică, oriunde & oricînd…
La fel de amuzante însă ni se părură alte două declaraţii ale săptămînii ce trecu : domnul Vanghelie, spre exemplu, opină, doct, că „în România, dacă n-ai un dram de putere şi puţină bagabonţeală, nu rezolvi nimic!”. Just!
Bagabonţeală, magraonul avu dintotdeauna ; acu vrea repetir la putere.Nu are şanse la aia generală, dar una de sector îi va rămîne.
Ce-mi place însă, e că după ce PSD se lepădă de Satana, acu aceasta candidează tot pe sigla lui(a PSDului)!
Asta da, verticalitate!
Cealaltă declaraţie comică aparţinu baronului de Vrancea, care se văită că opozanţii au angajat nişte racheţi, să-i facă felul.
Uimiţi, SRIştii mioritici (adică, de data asta, ăi din Vrancea!) întrebară ca-n Moromeţii :pe ce te bazezi, Mariane mamă?
Ei bine, răspunsul lui Oprişan face toţi banii :”informaţiile îmi fură furnizate de de doi indivizi care beau şi ei un şpriţ la barul Pentagon”!
Ptiu!
Păi ne-am procopsitără, dacă în calitate de lider judeţean, apelăn la informatorii beţivi!
Şi-n loc de Pentagon, ne plasăm sursele-n barul Pentagon!
Mihai Lupoi rupse tăcerea( vai, ce place unei anumite părţi a presei sintagma asta!): mărturisi că preţul uni loc de parlamentar la PRM (acum, PPRM)variază între 50.000 şi 200.000 euro. Evident, a precizat lupoiul, el nu dădu euroi, fiindcă de el le era frică.Ptiu!
Cît priveşte declaraţia de avere impusă de premier parlamentarilor, nu e privită cu ochi buni de trei sferturi din ei ; ba chiar fo zece ziseră că n-o dau de teama…hoţilor! Sanchi!
Adicătelea, şparlitorii au nevoie să le vinzi tu pontul, ca să dea spargerea!
Ei ştiu tot, mamaie, fără mărturisiri!
Şi-apoi, e logic că dacă eşti deputat, ori senator, nu mori de foame – ba chiar dimpotrivă…
În rest, s-auzim de bine! Şi profitaţi şi voi că natura se trezeşte la viaţă, iarba a dat în spic, iar rîndunelele, tîmpite, se-ntorc din ţările calde…