Fraţilor, iată că mai sunt şi săptămîni în care organul umorului şi al ironiei, se simte vlă guit. Ce vreţi, noi suntem comentatorii realităţii: dacă ea se-ntunecă, noi n-o să fim iresponsabili, să ţopăim pe mormînt apropiat, că nu suntem nici Zorba, nici prostu’ satului…
Cu toate astea, în orice eveniment tragic, românul nu se lasă şi tot face el o gafă, să-l cîrmească spre derizoriu…of!
Spre exemplu, vineri seara : mă uitam la un film cînd, Tabără anunţă că a decedat Papa. Dădui şi pe alte posturi : acelaşi mesaj.
Papa e(ra) o personalitate, un om deosebit şi o planetă întreagă – indiferent de religie sau confesiune, are de ce-l plînge.
Numai că nu trecu’ o juma’ de oră şi se revocă ştirea : nu a murit. Păcat! Păcat că ne jucăm cu focul şi, din dorinţa de-a fi primii care dau veşti teribile, nu le verificăm…
După o zi, se anunţă, adevăratul deces. Mda…
La fel, alt eveniment cumplit – răpirea ziariştilor români, în Irak – fu atît de mediatizat, încît începeai să te saturi de mereu aceleaşi imagini( puţine, bre!) şi de aceleaşi sărace comentarii, în care concluzia era aceeaşi : răpire atipică.
E-te, scîrţ! Trebuie să vină zece psihologi şi zece comentatori de politică externă, plus un expert în negocieri, ca să aflăm ceea ce vede, cu ochiul liber, orice diletant în psihologie, război rece, negocieri etc…Ptiu!
Cazul luă proporţii nedorite, fiindcă începu să se descopere că unul din arabii care au pretins că au fost sunaţi pentru recompensă era şi membru PSD, avea şi cam multe bube-n cap, şi s-a vehiculat serios ideea că răpirea fusese pusă la cale de el, ca să se prefacă apoi că-i salvează pe jurnalişti şi să obţină clemenţa organelor noastre de anchetă etc.
Un singur lucru e de reţinut, din pătăranie : nu mai plecaţi în Irak.Sau dacă o faceţi, nu mergeţi fără o escortă babană, pe străzi pustii.Şi nu staţi în hoteluri neapărate.Şi…
Dar după război…
Sper şi eu, ca toţi românii, că ai noştri se vor întoarce vii, repede, acasă.
Pentru mine însă, un lucru tot rămîne misterios : tatăl lui Marie Jeanne Ion, ex-prefect de Buzău, prieten cu arabul dubios, actualmente parlamentar, evită să apară pe micul ecran, cu vreun mesaj. Ciudat!
S-ar putea însă, ca la ora în care apar aceste rînduri, povestea să fie lămurită; o doresc din tot sufletul…
Altă pacoste : de Ziua Păcălelilor se scumpiră gazul, benzina, alcoolul şi ţigările. Nu e de glumă!
Dar am fost preveniţi : intrarea în UE nu se face fără sacrificii.
Pînă ni se vor mări salariile, la nivel european, cresc preţurile ; sigur că era mai bine invers, dar nu noi decidem, fraţi căuzaşi!…
Tot cu sacrificii se va restaura şi Palatul Culturii din Iaşi. Deci, repetir la „un leu pentru Ateneu”! Mă rog…
Să trecem la chestii mai deconectante, boieri, că v-oţi fi săturat de belele : iote, nişte proprietari de cai din Alba refuză să implanteze mi crocipuri animalelor, fiindcă bătrînii zic că în ziua cînd caii vor purta cercei, vine sfîrşitul lumii. Hă!
Mie nu mi se pare că un cip aduce cu un cercel şi, oricum, nu se pune-n urechi, dar nu te poţi pune cu ignoranţa: doar e cea mai statornică instituţie autohtonă!
Comic fu şi că, aflat la Arad, nea Ne lu fu aşteptat acolo de un individ cu o pancartă pe care era scris „ Tovarăşe Iliescu, Omar Hayssan vă sponsorizează o plecare-n Irak!”. De ce nu l-or lăsa să-i tihnească pensia?!
Probabil fiindcă nici el nu se potoleşte…
Şi Zoe vrea să-i fie deshumaţi părinţii, deoarece ea nu crede că la Ghencea Civil dorm somnul ăl lung soţii Ceaşcă.
Mă rog…
Ar fi păcat însă pentru cei 19 nostalgici care se duc acolo, de cinşpce ani, cu flori…
În fine, naţionala României bătu Macedonia, la mustaţă ; dar nu vă bucuraţi: şansele nu-i crescură…
Noroc cu fetele de la ping-pong, că ne făcură o bucurie nesperată – şi doar ele nu primiră nici 25% din cît luară mingicarii noştri!
Şi de bucurie că, în fine, am găsit un subiect care nu frisonează, închei repede, sperînd într-o săptămînă infinit mai bună…Pa!